Termeni-cheie: feminism, postcolonialism, deconstrucție, marxism, ideologie vs.capitalism, intelectual vs. subaltern.
Această gânditoare de origine indiană, profesor universitar în America, propune câteva direcții noi ce se revendică de la deconstrucția lui Derrrida. Există patru dimensiuni în care se înscriu viziunea lui Spivak:
1. Feminismul.
Conform teoriilor feministe, întreaga ierarhie occidentală a fost dominată de o viziune
falocentrică, ce nu a permis alterității feminine la manifestarea discursului. Ierarhia bărbat/femeie este una de tip cultural și nu natural, prin afirmația „corpul este un construct cultural, social”. Acest curent ce analizează din prisma aplicării unui șablon destul de procustian se revendică de la marxism și deconstrucție.
2. Postcolonialismul.
Un discurs asemănător cu privire la alteritate este produs de către școala postcolonială. Grupul social analizat este cel al popoarelor minoritare, cărora li s-au impus un pattern al civilizației europene. După momentul de-colonializării (începând cu cel de-al Doilea Război Mondial), aceste voci se vor face auzite, dar nu doar în perimetrul lor, ci și în cadrul coloniei-mamă. Un exemplu în acest caz este cel al scriitorilor sud-americani, care ar trebui să le atribuim un cuvânt din vocabularul deleuzian, ar fi niște linii de fugă, situându-se cultural într-o devenire din cultura amerindiană și spaniolă-europeană. Imperialismul european își rafinează imaginea printr-o anumită toleranță, care este o violentare și o limitare. În opinia postcolonialiștilor, canonul european trebuie distrus și refăcut din perspectiva celuilalt. Răspunsul lui Harold Bloom în Canonul occidental este unul deosebit de conservator în această privință.
3. Marxismul.
Ca școală teoretică, marxismul urmărește să evidențieze relația dintre discurs și putere. Se ajunge la aceeași problemă dezbătută și de către formaliști și negată de către Bahtin, privitor la legătura dintre influența dintre social și literatură, ca o cauzalitate directă. Dacă credităm afirmația lui Bahtin, atunci ea este o intersecție de ideologii.
4. Deconstrucția.
Deconstrucția este cea mai bună metodă de evidențiere a ierarhiilor violente, dar unica ce protejează alteritatea. Rezistența la deconstrucție este în continuare o formă de ideologie. Marele avantaj al acestei metode este că are abilitatea de a proteja transformarea sistemelor de gândire în dogme.
Ideologie vs. Capitalism.
O formă foarte puternică de ideologie există și în cadrul societăților democratice. Există anumite ideologii ale majorității care devin mituri și permit ierarhii. Printre miturile, enumerăm libertatea, ca rang suprem, oricine poate ajunge la putere. Din punct de vedere literar, până și autonomia estetică este o utopie. De exemplu, în perioada comunismului, autonomia estetică
Intelectual vs. subaltern.
Intelectualul este producătorul de explicații culturale, Sistemul academic este astfel construit astfel încât intelectualul să nu se ocupe de problemele într-adevăr majore ale agorei. Îi sunt permise trei tipuri de comportament viabile:
• Producerea de explicații nu ia în considerare dimensiunea politico-economico-tehnologică.
• Aplicarea analogiilor științifice în domeniul umanist.
• Automarginalizarea științelor umane în spațiul academic.
Intelectualul (conform ideologiei) trebuie să devină subaltern. Transformareaa educației trebuie să scoată la iveală punctele comune.