fantoma încă îmi bântuie prin europa
am lăsat orașe în spate cu zâmbetul pe buze și sufletul vraiște
am zis ”I would prefer not to” către cluj
orice ar fi însemnat și  cluj
către parisul cu bombe și ghiozdane verificate la intrare
către dresda cu ochii de sticlă de la șase dimineața,
către berlinul prea întins pentru abonamentul meu de metro
chiar și către wroclaw, ce mi-a pierdut și mi-a aflat mințile sub o șină de tramvai.

mă pierd în est și bine fac o vreme
n-am mai zis, abia acum îmi amintesc că n-am zis
despre donerul din alexanderplatz unde am stat tăcuți în fața halbelor de bere
berlinul  a ascuns tăcere.
franța a ascuns tăcere

paris, răsărit de noiembrie:
n-am zis, n-am zis
nu era nimic de zis la picioarele ruginite ale turnului eiffel

n-am zis
n-am zis că aș fi cântat pe discul cu cohen
doar ca să te amuzi cum mă hlizesc și eu la karaoke


n-am zis
n-am zis acele replici ce le repetam cu dexteritatea unui actor
pe autocar, cu plasele bine legate de părinți
pe bicicletă seara când veneam de la lucru
-portocaliul se întindea de-a lungul senei și mirosea a fân-
n-am mai apucat să zic poveștile spuse autostopiștilor
-albastrul cerului îmi bătea drept în cap-
n-am mai zis despre cum treceam granițele
-gălbuia pălincă ascunsă bine în plasa de rafie-.

pe hartă, acest loc poartă numele de graz-
lasă deoparte această redută a luptei ce unii o mai numesc dragoste
tromboane amăgitoare
călătorilor de aici le rămân doar albele tunici
fantome ce bântuie neostoit prin europa.