Planuri din trecut, planuri din prezent

/
0 Comments
O tematică recurentă a literaturii române a ultimelor două decenii o constituie relatarea unor impresii trăite în spațiul occidental atât de mult visat înainte de Revoluție. Romanul „Planuri de viață” al lui Vasile Baghiu dorește să prezinte o astfel de experiență a intelectualului român, plecat cu diverse proiecte de cercetare fie în Germania, fie în Scoția.  Apărută la editura Polirom în acest an, în colecția Fiction Ltd., cartea prezintă viața lui Vili Barna, un alter-ego al autorului. Punctul atractiv al acestui roman cu o pronunțată tentă biografică este faptul că reușește,  să îmbine diverse istorii ale altor personaje ce își întretaie drumul cu acest Vili Barna, din ficționalul oraș Piatra Veche.

Acțiunea nu îl va proiecta pe cititor neapărat în sfera fabulosului. Mai degrabă, el asistă la un deja clasic exercițiu de postmodernism în care autorul își rescrie și regândește viața. Vili Barna, din Piatra Veche apare în primele pagini drept timidul psiholog ce pleacă pentru prima dată într-o țară străină. Desigur, pleacă cu așteptări. Incipitul anunță într-o manieră bruscă această schimbare de stare:„Astăzi a venit ziua pe care Vili Barna și-a dorit-o.Va călători în Occident”(p.5). 

Un personaj care lasă pentru câteva luni în țară o soție și doi copii. Lasă în urmă și amintirile din copilărie, satul pe alocuri idilizat sau diverse retrăiri proustiene. Pe de altă parte, călătoria îi oferă prilejul de a-și reorganiza amintirile și de a regândi însuși elementul temporal.

Printr-o metaforă foarte plastică, naratorul încearcă să ofere o explicație a acestor salturi temporale dese ce apar în roman. Trecerea timpului și a poveștilor individuale este văzută ca o urcare și coborâre a unui lift. Pe alocuri, cursele acestora se întretaie, iar atunci apare momentul interesant. Temporalitatea este văzută ca o mișcare verticală, ce antrenează viețile tuturor: „Vili are sentimentul că timpul nu curge pe orizontală, ci pe verticală, că ei toți sunt prinși în acest fluid care circulă cu mai multe lifturi în sus și în jos”(p.100). În alte cuvinte, istoria acestui personaj banal este și suma istoriilor celorlalte personaje cu care a interacționat de-a lungul vieții lui.

O astfel de relație pe care cititorul o poate descoperi de-a lungul textului este cea dintre Vili Barna și tatăl lui, Grigore Barna. Istoriile celor doi sunt marcate de destinul înstrăinării. „Planuri de viață” poate fi citit și într-o astfel de gamă, de reluare a unor relatări ce apar în volumul „Prizonier în URSS” al tatălui autorului, Vasile Baghiu. În text, personajul Grigore Barna supraviețuiește unui crunt lagăr siberian, dar moare în urma unui stupid accident pe șantier. Desprre Grigore Barna mai aflăm că nu a fost un opozant eroic al regimului comunist, știind din experiența lagărului sovietic că o astfel de acțiune ar fi inutilă. Modul de protestare împotriva autorităților este prin însuși actul de a scrie în caietul simplu, cumpărat „de la magazinul mixt de stat din deal”(p.107).

Această opțiune are efect doar în planul prezentului, din prisma indirectă a lecturii lui Vili Barna din caietul tatălui său. Lectorul poate asista pe alocuri la un interesant exercițiu de dublă citire: prin parcurgerea textului, el se întâlnește cu personajul Vili într-o intimă complicitate și reluare a gândurilor tatălui său: „Privirea tatălui său trece prin fereastră dinspre pârâu” (p.121).Cititorul poate constata un paralelism între istoria tatălui și cea a lui Vili Barna. Înstrăinarea față de locul de obârșie se manifestă tot mai intens de-a lungul romanului, ajungând ca la final locul preferat al lui Vili Barna să fie spațiul de tranziție al avionului: „Nu este nici în străinătate, nici acasă. Este în zbor” (p.308).


Narațiunea este presărată de câteva răbufniri referitoare la teme politice sau sociale ale României postdecembriste sau picanterii din lumea scriitoricească. Lectura oferă astfel mai mult decât o perspectivă autobiografică, reușind să redea o paletă temporală mult mai extinsă decât cea care vizează direct acțiunile autorului. Astfel, cititorul este plimbat prin discursuri ce urmăresc teme de la burse în străinătate la experiența detenției, de la condițiile intelectualului în comunism, de la copilul sărac ce dorește să reușească în viață la lumea românească postdecembristă. În mare parte, aceste opinii adiacente nu urmăresc neapărat o logică profesionistă.  Poate că în acest caz, farmecul este tocmai această reproducere de discursuri ce apar în limbajul curent actual (mediatic sau conversațional). Romanul „Planuri de viață” este ofertant și problematizează bine angoasa intelectualului care nu își mai găsește propriul loc între un Vest idilizat și o țară decăzută, printr-o narațiune spontană, însă consistentă.

Vasile Baghiu, Planuri de viață, Editura Polirom, 2012.


despre autor:

complex, uneori calculat

You may also like

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un produs Blogger.

îi citesc cu interes sau îmi sunt dragi

Arhivă blog

About Me

Fotografia mea
complex, uneori calculat.