istovit stors de gânduri
ce se scurgeau altă dată din fețe
iese din tablou
personajul care mai ieri îl desenai
cu condeiul, i-ai retușat fiecare formă
ai discutat cu el
i-ai ascuns viscerele în spatele unor mușchi
iar aceștia dosiți bine de o anonimă piele
nu ai uitat să-l îmbraci pentru că în
lumea ta
e frig (au anunțat la meteo -20 de grade)

își are chipul șters
tiptil pășește în lume. se ține de ramă
încet-încet, își toarnă o cafea
din sala de expoziție, ascultă balivernele
ce zboară prin toată sala
îmbată întregul auditoriu.
râde sceptic și de consultantul artistic
pictorul îi pare ...o glumă,
noi, mutanți ce fugim dimineața
după nebunia de a ne imprima mișcare
să dorim să ne visăm măcar visele
să nu mai fugim după trei firme

bătrânul istovit se clatină
clipa-i va veni
se va duce în tabloul ce cuprinde toate personajele
din toate tablourile
ce cuprind și sting
culori
forme și șevalete, tablou nepictat
ce acum se pictează și niciodată
nu va fi terminat.
se va duce speriat
de mutanți ce fug
speriați după trei firme.