arhivele spitalului orășenesc ne spun:
în maternitatea în care care ne-am născut la o distanță de douăzeci și trei de ore
s-a întrerupt preț de trei minute curentul.

tăcerea din acel miez de noapte ne va rămâne preț de o viață în urechi
ea ți-a adus spasmele de astm
ea mi-a adus toate spaimele de pe lume

tăcerea ți-a stat pe retină, neagră ca nopțile în care nu mai ai nici vise
tăcerea ți-a fost pe limbă, nu poate fi pusă pe niciun portativ

la nunțile celor mai buni prieteni, tăcerea e un rar condiment
ea îngheață toate supele aburinde din găinile cele mai grase
ea fură culoarea din obraji femeilor ce se pudrează în baie
ea se ascunde printre sticlele ce trebuie bine destupate și rapid băute
și tot se aude
cavourile din paris vuiesc pe lângă această tăcere.