identitatea ta era greu de înțeles:
când culorile bine temperate ale apusului berlinez se aștern în spatele genelor noastre
vocea ta cu miros de pessoa mă liniștea:

nu te-ai speriat când la doner imbiss ți-au furat portofelul în timp ce împărtășeam supa de linte

nu ai mai comis păcatul lui esau-

fără resemnare- ai răsuflat de două ori.
știai. identitatea ta nu e ascunsă între cardurile de credit
chipul tău nu era pe buletin și alta era povestea ta.

tu ești zâmbetul stâlcit al multor venetici de pe Karl-Marx-Strasse,
tu ai dansul oaselor și amortizarea încheieturilor  după căderea de pe cele mai înalte poduri
tu ai mușchii ce mișcă picioarele atleților ce aleargă în fiecare dimineață umedă pe lângă lacurile din Treptower
tu ești și pielea ce acoperă la fel chipurile tuturor refugiaților din acest mic babel
tu ești vocea ce aduce miros de mosc, oțet, pietre și kaballe uitate prin ciudate biblioteci.