istoria ne învață că după cel de-al doilea război mondial, berlinul a fost ras de pe fața pământului. lucru interesant, sovieticii au adunat tot molozul rezultat din bombardamente, au ascuns caschetele cu zvastici, au adus pământ și au construit un munte ce există și astăzi- prenzlauer berg. dacă sapi câțiva metri, poți găsi mici păpuși ale copiilor de acum 80 de ani, fotografii, inscripții pe ziduri și tot ce ar fi fost să fie, dacă o lume nu s-ar fi rupt în mii de bucăți.

la fel e și viața ta, printre imaginile sparte, care ar fi putut să fie.

 despre vârfurile degetelor tale s-ar fi putut scrie mult și bine.

în fond, nu s-ar fi rezolvat nicicum această problemă gordiană

medicii nu au putut să explice de ce ultimele prelungiri ale corpului tău sunt absente în mișcările cele mai cotidiene

un ziar a anunțat acum două zile: sub prenzlauerberg s-au găsit urme de degete fine sub nisipul ce s-a așternut în timp

  

atunci, am realizat că era de învățat:

liniștea se naște dintr-o pubelă de stație de metrou

trăim în mai multe limbi, dar înjurăm cum ne este la îndemână

nu ne privim în ochi decât după miezul nopții

aici se dansează discret, doar la lumina neoanelor

trenurile se pierd la distanță de cinci minute

iubirea  este ca un text eretic,

nu mai știi în ce crezi, dar te dezici cu îndârjire de foștii tăi zei.