un poem cu ursul compulsiv

/
0 Comments


nu te gândi la un urs polar
așa începuse toată povestea enunțată 
pe măsuri săltate de muzică gâtuită
nu te gândi la ursul polar- 
îmi suna ca o mantră inversă în mintea crăpată-
buhăitul animal cu labe păroase 
cu piele aproape alb-metalizat săltă printre rutinile mele :
spălat de dinți & mers la veceu & masa de dimineață unde
începeam să nu mai folosesc miere ca să nu-i momesc limba crăpată
ce ar fi devastat întreaga cămăruță de cămin

totul a început în mai – citeam despre acest animal
-animal de canal și animal inegal-
nu mâncasem nimic,  iar micii ganglioni ce își activează 
colorații hormoni începeau să o ia razna
formele acelui gras animal suculent
 mi-au speriat acele motorașe stricate
au speriat chiar și grasa  de pe palier
ce mănâncă din pachetul mă-sii în oficiu
cu degetele goale pe stomacul veșnic gol

la examen ca noroc- nu primisem sistemul digestiv al ursului polar
-aș fi preferat să anexez un maț din propria mea burtă leneșă de sub tricou-
am zis să fac un pact : dacă o fi să vină ursul polar
va veni oricum așa că
nu te gândi la un urs polar-
dacă zic de trei ori
nu va veni sigur
nu te gândi la un urs polar
nu te gândi la un urs polar
nu te gândi la un urs polar


You may also like

Niciun comentariu:

Un produs Blogger.