se dilată culoarea albastră a cerului
(în ce se mai poate dilata, desigur), cu sublima notă de si bemol
aștept să se așeze puțin lumea
să capete o doză de ritmie mult mai puternică până atunci vor veni țânțarii și ne vor înghiți toată vlaga,
în cel mai somptuos concert pițigăiat ce l-a putut auzi palatul de la versailles

se dilată culoarea albastră a ochiului
de fapt, sparge globul ocular, sparge coșul de baschet în care mingea niciodată nu mi-a alunecat
(vai, țânțarii nu-mi mai dau pace)

aș vrea momentan să strig toate culorile din mine să se așterne pe tablou să-i exploreze întreaga pânză de elefant violet ce stă atârnat deasupra patului
să întind cuvintele pe șevalet
deocamdată,  mă văd mânjit de vopseaua sângelui
îmi curg capilarele se desfac în trei părți
(au ghicit, vor și ele să se dilate).