Am citit zilele trecute un articol în Dilema Veche despre Vama Veche și despre tot ce înseamnă/ce a vrut să însemne și ce a însemnat cândva. Deja când pomenești despre această localitate aflată la granița cu Bulgaria, auzi o replică fie a lehamite (de tip mai bine du-te în Costinești), fie a nostalgie („vama nu mai e ce a fost odată”). Pe de o parte a baricadei se află cei care te ceartă și îți reproșează că este mult prea neigienic sau prea golănesc să te duci cu cortul într-o stațiune, în concediu, iar pe de altă parte, ești bombardat cu mesajele de tipul „vama a murit, nu mai are rost”. Uităm totuși că în vest e o situație cât se poate de normală să mergi într-un camping (nici în vârf de munte nu există dușuri, iar mâncarea tot din conservă se servește). Mai uităm că nu avem altceva mai bun. În Costinești, Eforie Nord sau Mamaia e plin de persoane colorate, de manele ce zguduie sfidător și se întrec în wați pentru a atrage o brumă de clienți.

Lucrul ce m-a surprins foarte plăcut în Vama Veche este faptul că sunt două librării, de la edituri pesemne mari (Nemira și Humanitas), iar lumea mai citește pe plajă. Mi-am amintit imaginea din drăguța insulă Skiathos din Grecia, unde tot așa, oamenii stăteau leneși pe șezlonguri, se bronzau și mai aruncau ochii într-un volum. Deci, se pare că lumea citește și nu trebuie să plângem apocaliptic. Bineînțeles, nu discutăm despre calitate. Uneori, chiar și simplul act contează mult.

Cum calci pe străduța ce îți amintește subit de strada Piezișă, te lovești de oameni care de care mai bizari și mai interesanți prin aspect. De la rastafari ce-și plimbă câinii la punkeri ce te abordează agasant pentru faimoasa „chetă de la vamă”. Deja denumirea „n-ai un leu sau o țigară” te lovește de la fiecare al doilea trecător, cu ochii de multe ori pierduți prin zare, cu un iz de boschetăreală ce se dorește a fi cool. La muncă! La canal cu voi! Mai amuzant este că de multe ori, aceștia sunt odrasle de funcționari, mă rog oameni bănoși.

Și totuși, găsești oameni faini, cu care să încropești discuții, să omori timpul. Locurile mișto se înșiră de-a lungul plajei, lumea dansează, se simte bine. Când nu-ți place, mergi mai încolo, asculți o altă muzică. Vrei o bere? Cumperi la o terasă mai ieftină. Vrei o baie? Acolo e marea. Cred că și răsăritul este altfel față de Costinești sau Eforie, deoarece se pune o muzică simfonică în fundal. (la costinești răsunau beaturile într-un mod destul de enervant).

Bun, vama aia veche a murit. Nu mai există oameni care să umble goi printre tarabe,nu se mai aud melodii folk decât într-un mediu puțin forțat, au apărut și pistele, au apărut și șaormarii, au apărut și hotelurile de zece stele. Și totuși, față de alții, vama rămâne deocamdată o opțiune viabilă. Cu tot cu țigani ce vând telefoane furate de prin corturi, cu tot cu „n-ai un leu”, cu tot cu librăriile de pe malul mării. Soarele întotdeauna va răsări mai frumos, pentru mine, în cel mai sudic punct de pe litoralul românesc.