Trăim o eternă incertitudine. O pendulare pe care Constantin Noica o numeşte „întru” ne motivează întreaga existenţă. Putem să acuzăm situarea geografică, la răspântii de drumuri, societăţi şi mentalităţi. Sau, dacă privim altfel lucrurile, să ne bucurăm de ea. De altfel, bucuria spaţiului trebuie completată firesc de mărinimia timpului. Timp liber?
Cutremurele din Haiti şi Peru, conform unor cercetători americani avizaţi, au mişcat axa Pământului, iar ca urmare, ziua a devenit mai scurtă cu câteva secunde. Mulţi au rămas şocaţi de această veste. Nu înţeleg rostul deoarece omul de astăzi îşi pierde noţiunea biologică şi spirituală a Timpului. Vedem oameni derutaţi, atei, speriaţi, bogaţi, anorexici, flămânzi. Zâzanii menite să scandalizeze Bisericile. Oameni care nu îşi asumă consecinţele libertăţii, ci reacţionează mai degrabă animalic, într-o ritmie frenetică din care nu mai pot scăpa. Viaţa se înscrie în aceeaşi cavalcadă din care ca individ, nu poţi ieşi: muncă, televizor, maşină, cumpărături, tv, relaxare. Da, trăim binefacerile Noii Lumii.
Una dintre soluţiile ieşirii din bătaia ritmică a ceasului şi din înşiruirea anostă a zilelor din calendar, este în faţa ochilor noştri. Paştile sunt mai mult decât un moment al reîntregirii familiei şi practicarea unor anumite obiceiuri. Această sărbătoare ne oferă posibilitatea de a cunoaşte sacrul din perspectiva personală. Sună frumos aceste epitete pe care le regăsim de fiecare dată şi pe care, paradoxal, nu le aplicăm decât rareori. Ascultăm slujba, ascultăm sfaturile, dar nu le aplicăm. Gândim la modul optativ, într-o deliberată notă de trufie: „ce bine ar fi dacă...”, „aş putea să fiu mai bun”.
Putem constata cu uşurinţă faptul că sărbătorile pascale nu au atins pragul psihozei comerciale. Nu există (deocamdată!) echivalentul Crăciuniţelor, iar iepuraşul de Paşte este doar un timid simbol care nu este obligat să aducă milioane de cadouri copiilor. Deci, Paştele devine intim, cunoscut doar celor care sunt pătrunşi de evlavie şi respect faţă de Dumnezeu. Sărbătoarea pascală devine mai mult decât o simplă slujbă bisericească, ci o lumânare aprinsă în sufletele rătăcitoare ale noastre.
De multe ori ni s-a întâmplat să mergem în ţările civilizate şi să admirăm marile catedrale, cu capacitatea de mii de locuri şi cu măreţe şi somptuoase statui. Din păcate, în acel context, biserica şi-a pierdut funcţia primară. Englezii realizează gramatic distincţia mult mai bine în această problemă. Pentru ei „to go to church” semnifică îndeplinirea ritualului primar, frecventarea pentru rugăciune, iar „to go to the church” este acţiunea celor care doar vizitează biserica, pentru simpla valoare estetică. Vedem catedralele umplute de chinezi cu aparate gata să imortalizeze parcă şi divinitatea!
Şi iată că la noi, bisericile (e drept, doar de sărbători şi în vreme de criză) sunt arhipline cu oameni care aşteaptă lumina şi răbdarea. Vorba englezului: They still go to church. Ar fi ideal să putem vorbi strict teologic: Săptămâna Mare este un prilej de autoreflecţie, de meditare, de gândire. Din păcate, putem problema mai profan. Câţi dintre noi gândim scopul acestei sărbători? Răstignirea este un act nu eroic, ci deschizător de drumuri. Iisus, prin momentul învierii ne propune o altă cale: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Ne învaţă să trăim altfel.
Vă propun un joc. Să presupunem că Iisus s-ar naşte astăzi, în România anului 2010. Printre manelişti, bani, corupţie şi minciună. Ne-ar învăţa un alt drum, dar, înfipţi în rutina noastră, cu siguranţă nu L-am urma. Bancherul ar număra în continuare conturile, profesorul şi-ar preda aceeaşi lecţie, iar informaticienii, stresaţi, ar repara aceleaşi chipuri. Minunile vor găsi numeroşi sceptici care să demonstreze contrariul, prin tehnicile retorice ale absurdului, iar Răstignirea ar fi o simplă execuţie publică a unui om care nu priveşte viaţa ca ceilalţi.
Toate religiile îşi găsesc un anumit numitor comun. Pe lângă divinitatea unică a religiilor monoteiste, observăm că toate resping ideea materialităţii. Chiar şi Platon susţine că „trupul este închisoarea sufletului”, iar moartea, privită din punct de vedere teologic, este o eliberare. Lumea de astăzi susţine contrariul, dacă analizăm situaţia. Ne lăudăm bătrânii care trăiesc zeci de ani, angajatorii au nevoie de „aspect fizic plăcut”, iar cei valorile sunt aruncate la gunoi. Degeaba încercăm să păcălim moartea şi să avem sicrie cu telefon mobil şi încălzire, tot în ţărână de întoarcem...

în intangibila privire găsesc o
întreagă lume ce încearcă să-ţi
spună, să ne spună de fapt (pe sub preşul unde doarme pisica)
despre ce vrei să răsfrângi, într-o aşteptată
moarte clinică a tuturor
celor care trist, răsfoiesc
o scrisoare, un mail, un chat.
poate azi, de azi începând renunţ la piele,
la mâini, la haine şi la materie. voi arunca
apă, dizolvând cărămida, iar viermii, ai tăi
viermi vor sări din noapte.

stelele vor reuni albiturile noastre
şi visele vidrelor vânate vineri şi
vom vrea vremurile vechi, dar uite
suntem doar martori muritori mistificând
materia.
viermii şi vidrele vor sări din noapte,
eu voi renunţa la piele,
tu la viermi,
cerul la stele,
şi vom privi în sec, albastrul cerului (sau
negrul, de va fi noapte?).

Piaţa de vechituri de astăzi a fost un mare amalgam, unul în care aburii de alcool şi noroiul se împletesc firesc cu mormanele de haine, pantofi şi scule vechi pe care proprietarii vor să le vândă, cu speranţa că vor mai câştiga un ban. Barurile învecinate au fost arhipline. Cumpărătorii au fost nevoiţi să facă slalom printre băltoacele care umpleau golurile dintre tarabe. Unii vânzători chiar aveau cizme de cauciuc, pentru orice eventualitate...
Oferta a fost una variată.Şaibe, piese de motor dezmembrate (şi încă funcţionale?) se vindeau direct de pe jos, alături de noroiul oferit gratuit. Gaborii au fost nelipsiţi din sectorul lor şi vindeau pantofi, pălării, ciorapi sau geci la preţ de nimic. Preţul era anunţat şi reclamele la produsele lor răsunau în toată piaţa.
Sectorul de haine nu a fost la fel de căutat ca altă dată. "Aşteptăm schimbarea sezonului",ne explică un comerciant referitor la slaba vânzare din această parte a anului. Cei care au fost prezenţi, au putut alege hanorace, blugi, tricouri, vechi sau noi, chinezeşti sau originale, după puterea buzunarului şi după propria răbdare.
Mopedele şi motocicletele nu au avut vânzarea prea bună, deoarece sezonul optim de vânzare a lor este fără îndoială vara. Totuşi se puteau observa câţiva vânzători care sperau să facă o afacere. Mult mai animat a fost spaţiul destinat vânzării animalelor: Găinile s-au vândut cu 40 de lei, curcile la 60 de lei, iepurii, în funcţie de mărime, între 20-40 de lei. Nu au lipsit nici animalele mici, precum canarii, peruşii sau porumbeii sau cele medii, precum câinii sau pisicile.
Lucrurile antice, precum cărţi, bibelouri sau porţelanuri au fost ignorate, deşi multe din ele au o reală valoare, pe care de multe ori nici comercianţii nu o cunosc. În final, toţi s-au retras spre casă, mulţumiţi sau nu de ceea ce au
cumpărat (sau vândut) în ziua de duminică, în noroiul din piaţa de vechituri.

Te întrebi dacă stilul muzical îţi formează inteligenţa. Uitaţi, depinde foarte mult de domeniul despre care discutăm. Sincer, deşi ştiu că la naţionalele de fizică şi mate se perindă mulţi metalişti, nu văd legătura dintre a asculta Dream Theater şi a rezolva exerciţiile şi problemele de matematică. Dând la o parte pătura mistică în care se spune că muzica rock este doar o zdrăngăneală, vreau să precizez că sunt multe formaţii bune care îţi propun prin melodie CEVA. Deci, un exerciţiu al minţii, care dacă eşti mai blajin, poţi să îl realizezi şi ascultând muzică jazz, klezmer sau mai ştiu io ce alte stiluri, unde piesa nu este acelaşi ritm, aceeaşi monotonie.
Deci, nu vei şti mate mai bine dacă asculţi Metallica fără să te pui să faci exerciţii ca lumea. Un avantaj propriu-zis îl poate constitui la disciplinele umane. Dau câteva exemple:
1. Limba engleză. Dacă asculţi piese în engleză, limba prin excelenţă a rockului, ţi se întipăresc anumite phrase-uri sau mai ştiu, expresii, etc.
2.Limba română. Asculţi muzică cu un puternic strat literar, precum Therion, Ensiferum, Lake of Tears(preponderent metalul european-cel american nu are versuri geniale), îţi formezi o anumită viziune asupra literaturii contemporane. Adică trăim în secolul XXI, nu doar criticile şi munţii de cărţi îţi formează o conştiinţă a literaturii, ci doar îţi definesc în cap cam ce este istoria literară.
3.Istorie=Iron Maiden=Bruce Dickinson. Cunoscătorii ştiu, nu intru în detalii.
Insist, această experienţă o poţi găsi şi în muzica alternative, jazz etc. şi nu doar ea te defineşte. Ideea e că pe la naţionale nu prea vezi tricouri cu Slipkot, Children of Bodom sau alte minuni.

Ca fapt divers, tot la ţigani şi manelişti ajung. Ideea este că maneaua ne reprezintă, vrem, nu vrem. Sincer, nu o consider buba cea mai mare muzicală, ci e mult, mult mai trist să vezi cum fete cu fusta mini ce pretind a fi populare îşi bat joc de tot folclorul românesc. Că maneaua e o lălăitură mă doare în cot, dar să văd cum dansează pe ritm house "Săracă inima me, iară începe a mă dure". Ce este mai interesant este faptul că ţiganii au simţul muzical cel mai dezvoltat. E genetic, deoarece ei au fost aduşi de către turci tocmai ca muzicanţi din India. Dacă sunt scoşi din mahala, ei reuşesc să realizeze muzică, nu piţigăială fără sens.
PS. Nietzsche era pasionat de Wagner, considerat un punker al secolului XIX. El a adus filosofia modernismului, practic. Dă de gândit înspre ce merge societatea aceasta..

Vineri seara, rockerii au avut parte de un concert de zile mari, organizat de către Centrul Cultural "G.M.Zamfirescu". Publicul sătmărean nu a fost foarte numeros, fiind prezenţi doar cei "din breaslă". Preţul intrării a fost de 10 lei, fiind organizată şi o tombolă-surpriză.
Prima formaţie, Tearflow, a fost o surpriză sătmăreană plăcută. Ei abordează un gen puţin întâlnit în Satu Mare, dar aşteptat de către împătimiţii rockului simfonic. Componenţa este formată exclusiv din elevi, care reuşesc să îmbine dificilul progressive metal cu elemente simfonice. Vocea solistei este una curată, pură, ce a fost contrastată de sunetele joase de "grawl" ale solistului. Piesele au fost preponderent coveruri, precum Scorpions sau Lacuna Coil, dar nu au lipsit nici propriile creaţii. Tearflow sunt deschizători de drumuri pentru genul simfonic/gothic metal în Satu Mare.
După un moment de respiro presărat cu piese heavy-metal precum Pantera şi timp în care publicul a devenit mai numeros, au urcat pe scenă punkerii de la Stand Alone, cu o componenţă puţin schimbată. Principiul lor de evoluţie scenică a fost simplu: piese cover cunoscute, ce vor încinge spiritele. Într-adevăr, la melodii precum "Are you gonna be my girl" (Jet) , "Killing in the name of"(Rage Against The Machine) sau "My Generation" (Limp Bizkit) publicul a fost în extaz. Pe alocuri s-au simţit mici probleme, datorate lipsei repetiţiilor. Ca atmosferă creată, cei de la Stand Alone au pregătit sala pentru headlinerii de la Dirty Shirt.
O formaţie bine pregătită, veniţi din Seini "cu tema de casă făcută". Ei se află într-un turneu în mai multe oraşe ale ţării, cu scopul de a-şi promova noul album. Instalaţiile de sunet şi lumini au completat firesc piesele. Formaţia este veche în domeniu, renăscută din proiectul mai vechi Eclipse. Recent, ei şi-au înregistrat ultimul album în Franţa, intitulat "Same Shirt Different Day". Dirty Shirt nu se limitează la abordarea unui singur stil, ci sintetizează elementele progressive, riffurile grele cu ritmurile vioi, elemente funk şi de ce nu, muzică populară românească. Îmbinarea este matură, iar atunci când publicul nu realizează un feed-back, soliştii fac atmosferă, se dedică reuşitei. Chiar dacă piesele au la bază stilul hardcore, nu există monotonie în stil.
Pe viitor, Centrul Cultural "G.M.Zamfirescu" anunţă un concert în data de 13 martie, unde vor cânta clujenii de la Grimegod şi Majestic.

Prima probă a bacului, cea a competenţelor de comunicare,a început luni. Din cauza unui elan birocratic de nestăpânit, cele şapte clase ale Colegiului Naţional au fost programate pe trei zile, deşi ar fi fost la fel de simplu să fie într-una singură. Calificativele de până acum, cu rare excepţii care întăresc regula, au fost "Experimentat", un fel de "excelent, sublim, superb".
Astfel încât avem o ţară de oameni experimentaţi într-ale comunicării, şi într-o mai mică măsură, într-ale literaturii.Durerea este chiar şi necesitatea respectării aceluiaşi protocol depăşit: costum, cravată, idei stăpânite, că vezi, poate nimereşti un examinator mai stretched-minded.
Henry David Thoreau zicea, pe bună dreptate, faptul că într-un sistem care nedreptăţeşte, locul unui om drept este la puşcărie, conform principiului "legea mea e mai presus de legea voastră, iar legea voastră intră în contradicţie cu legea mea".Pe baza acestui algoritm, aş vrea ca la acest examen să ştiu că am avut un calificativ mediocru, pentru că ştiu, încă nu sunt "experimentat" în domeniul limbii române. A,da! Nu se poate...dacă intri, spui bună ziua, ai costum, deja eşti "avansat". Suntem ţara lui Papură Vodă.
PS. Sunt avansat în domeniul competenţelor comunicării.Cu mare noroc, vorba aia...Pe bune, de fapt, cred că Napoleon şi-ar bate capu' de masă dacă ar vedea cam ce a ajuns bacalaureatul său!

Situaţia geopolitică de astăzi este una extrem de confuză.Existăm pe mai multe paliere şi în mai multe lumi, adevărate centre civilizaţionale.Samuel Huntington, în lucrarea "Ciocnirea civilizaţiilor" distinge opt mari entităţi, care se află mai presus decât popoarele şi care asemenea faliilor tectonice, exercită o presiune uluitoare una asupra celeilalte.Acestea sunt: cea sinică, în zona Chinei, cea japoneză, hindusă, islamică, ortodoxă, occidentală, latino-americană şi africană. Fiecare are anumite trăsături, raportări şi viziuni asupra întregii lumi. Faliile sunt împărţite în funcţie de apartenenţa la religie, care de mult a fost un factor superior celui naţional, etnic sau politic.Aceste plăci civilizaţionale au evoluat pe baza a unor reminiscenţe, se modifică, se ciocnesc, se împart sau se unesc. Spre exemplu, privind lucrurile din punct de vedere istoric, scindarea Orient(lumea bizantină)-Occident(în speţă Roma) s-a realizat în 395, când Imperiul se împarte în două părţi, pentru a se evita pe termen scurt un război civil.
Problema principală se iveşte atunci când civilizaţia occidentală, care îşi atribuie universalitatea în mod greşit, intră într-un conflict ideologic, politic sau social cu celelalte.Concret, asistăm la o confruntare directă Islam-Occident, ce are loc în orice domeniu. Renaşterea valorilor islamice au loc în paralel cu decadenţa lumii occidentale, depărtarea tot mai mult de sfera religiosului a omului modern. Asistăm la un "baby-boom" al Islamului, o populaţie care o dată ajunsă la maturitate va schimba cursul istoriei, la fel cum explozia demografică de după cel de-al Doilea Război Mondial din America şi Europa a generat multe probleme. Raţionamentul pare destul de simplu: în perioadă de criză acută, lumea occidentală asistă la o sfidare prin clădirea celei mai înalte clădiri, nu în deja obişnuitul Manhattan, ci în Emiratele Arabe Unite, în mijlocul deşertului. Desigur, este un alt mod de a spune "Suntem moderni, dar putem mai bine fără voi". Afirmarea musulmană este de fapt, apogeul lor demografic. În Africa asistăm la o islamizare forţată, prin aportul de servicii "din leagăn în mormânt". Individul este ajutat de către instituţii nonguvernamentale care în acest tărâm al nimănui iau locul statului.Nu este de mirare faptul că majoritatea fundamentaliştilor provin din Africa.
Un alt exemplu de putere care se emancipează de sub dominaţia Vestului este cel al Chinei. Drumul început printr-o puternică ruptură faţă de Rusia şi conturarea propriei identităţi, fie sub egida maoismului sau a unei economii de piaţă foarte bine folosită. Fie că eşti european, român, american, toţi folosim lucruri produse în China, îndiferent că sunt de marcă sau imitaţii. Nu este de mirare faptul că şi civilizaţia chinezească sfidează criza, prin creşterea economică a statului cu procentaje destul de importante.
Asistăm la un nou Război Rece, în sensul cel mai pur al cuvântului. Această expresie provine din timpul Spaniei secolului XI-XIII şi defineşte tocmai existenţa incomodă a musulmanilor cu creştinii catolici. Din păcate, s-a format o dependenţă inversă, a Europei faţă de Islam, prin aportul important de muncă manuală şi relativ bine plătită.Imigranţii contribuie prin banii trimişi acasă la dezvoltarea "ummah", întreaga societate a lui Allah.Comunismul a fost un duşman comun, iar la căderea lui s-au reconsiderat relaţiile între falii (războiul din Iugoslavia, conflictele etnice din Africa), prin implicarea indirectă a marilor state.
România se prezintă chiar între două falii, fiind un San Andreas cultural şi civilizaţional. Încă din istorie, se poate afirma că teritoriul românesc a fost un adevărat teatru de război între marile imperii. Astfel, şi civilizaţia românească este separată. O linie separă Transilvania de Muntenia sau Moldova, prin prisma dezvoltării, culturii şi alinierii cu Occidentul mult mai promptă. Nu doar românii sunt divizaţi, după cum am tinde să credem egocentric, ci şi polonezii, ucrainienii greco-catolici din vest şi rusificaţii ortodocşi din est. Evoluţia tinde spre separare, spre scindare culturală, pe care cel inferior nu o recunoaşte, ci o sfidează tocmai dintr-un negativism pueril. Aici regăsim raportul medieval dintre stăpânitor-sclav, dar într-o variantă reactualizată.

Problema este spre ce tindem, din punct de vedere politic şi cultural? Ne-am aliniat în UE, dar românii sunt încă priviţi ca outsideri, ca observatori. Ne situăm pe falie, resimţim cutremurul din fiecare direcţie, pe acest "pământ de cumpănă"(Lucian Blaga).

temător, colaj,temător bizar vis în care îmi apăreai
proiectiv ca vechile idei în care nu
poţi să
îţi ucizi,
îţi simţi,
îţi vezi frigul.te-am văzut înainte să exişti
de fapt,
înainte să existe toată lumea, stăteai ascunsă ca un făt
în timp, din timp
ieşit ca ou cosmic.

suflă vântul rece în acelaşi tablou al răsăritului de om,
care îşi suflă nicotina într-o generare (de generaţii),
albastrul metilenic apăsat pe ochiul îngerului
îngândurat de atâtea morţi şi viitoare promisiuni.

morţii îşi anunţă clar vii, veniţi
vă vedem, veniţi, sfârâiţi cu albe culori, iar iadul
ce cu flăcări luminează poate raiul, aşteaptă.
da, putem juca o festă-
ne luăm după logica universului, unde
da,
ştim sigur
că unu plus unu fac doi, iar
inelele îşi schimbă culoarea după
temperament, iubire
formă,ură şi albastru, pur,
ca în prima mea zi.

carnea bătrână îşi topea enzima, oasele
deveneau compus calcinat
şi doar inelul devenea purpură nestinsă, schimbându-şi
culorile de condensare în fiecare milisecundă
şi sclipea, mai mult decât
sute de sori explodaţi deja şi deveniţi
umile găuri negre.
de unde doar albastrul mai poate scăpa

Principala trasatura a caracterului meu: nebunia.
Calitatea pe care o prefer la un barbat: răbdarea
Calitatea pe care o prefer la o femeie: devotamentul
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei:sinceritatea,bolunzenia
Principalul meu defect: deosebit de stresant
Ocupatia mea preferata: dormitul
Visul meu de fericire: metanoia biblică
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: sincer, nicio idee
Ce-ati vrea sa fiti? Poet corporatist, angajat cu normă întreagă.
Tara în care-as vrea sa traiesc: United Kingdom
Culoarea preferata: Albastru
Floarea preferata: Orhideea.
Pasarea preferata: Porumbelul
Prozatorii mei preferati: Ernest Hemingway, George Orwell, Herman Hesse. Mă limitez la atât.
Poetii mei preferati: Lucian Blaga, Rimbaud, TS Eliot
Eroul meu preferat: Narcis (din "Narcis şi Gură-de-Aur"), fără trimiterea mitologică
Eroina mea preferata: no idea.
Compozitorii preferati: Claude Debussy, J.S.Bach, Mozart, Stravinski.
Pictorii preferati: Salvador Dali.
Eroii din viata reala: Stephen Hawking, Petre Ţuţea, Nicolae Steinhardt
Eroinele din istorie: Irma Grese.
Bautura si mancarea preferate: Bere, ceai sau cafea (depinde de momentul zilei) şi gulyasul făcut de mama.
Numele preferat: cunoscut sub numele de matus, nu-mi place, nu-mi displace
Ce detest cel mai mult: prostia la rang de artă şi raţiune
Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Hitler (pentru că a distrus cultura idiş)
Fapta militara pe care-o admir cel mai mult: oşenii care au apărat trecătoarea lui Napoleon, bunicu ce o venit din Caucaz.
Darul natural pe care-as vrea sa-l am: raţiunea matematică
Cum as vrea sa mor: bâtrâneţe, pe un pat cald
Starea de spirit actuala: confuz
Greseli care-mi inspira cea mai multa indulgenta: prostia nevinovată.
Deviza mea: Nihil sine Dei.