Vineri seara, rockerii au avut parte de un concert de zile mari, organizat de către Centrul Cultural "G.M.Zamfirescu". Publicul sătmărean nu a fost foarte numeros, fiind prezenţi doar cei "din breaslă". Preţul intrării a fost de 10 lei, fiind organizată şi o tombolă-surpriză.
Prima formaţie, Tearflow, a fost o surpriză sătmăreană plăcută. Ei abordează un gen puţin întâlnit în Satu Mare, dar aşteptat de către împătimiţii rockului simfonic. Componenţa este formată exclusiv din elevi, care reuşesc să îmbine dificilul progressive metal cu elemente simfonice. Vocea solistei este una curată, pură, ce a fost contrastată de sunetele joase de "grawl" ale solistului. Piesele au fost preponderent coveruri, precum Scorpions sau Lacuna Coil, dar nu au lipsit nici propriile creaţii. Tearflow sunt deschizători de drumuri pentru genul simfonic/gothic metal în Satu Mare.
După un moment de respiro presărat cu piese heavy-metal precum Pantera şi timp în care publicul a devenit mai numeros, au urcat pe scenă punkerii de la Stand Alone, cu o componenţă puţin schimbată. Principiul lor de evoluţie scenică a fost simplu: piese cover cunoscute, ce vor încinge spiritele. Într-adevăr, la melodii precum "Are you gonna be my girl" (Jet) , "Killing in the name of"(Rage Against The Machine) sau "My Generation" (Limp Bizkit) publicul a fost în extaz. Pe alocuri s-au simţit mici probleme, datorate lipsei repetiţiilor. Ca atmosferă creată, cei de la Stand Alone au pregătit sala pentru headlinerii de la Dirty Shirt.
O formaţie bine pregătită, veniţi din Seini "cu tema de casă făcută". Ei se află într-un turneu în mai multe oraşe ale ţării, cu scopul de a-şi promova noul album. Instalaţiile de sunet şi lumini au completat firesc piesele. Formaţia este veche în domeniu, renăscută din proiectul mai vechi Eclipse. Recent, ei şi-au înregistrat ultimul album în Franţa, intitulat "Same Shirt Different Day". Dirty Shirt nu se limitează la abordarea unui singur stil, ci sintetizează elementele progressive, riffurile grele cu ritmurile vioi, elemente funk şi de ce nu, muzică populară românească. Îmbinarea este matură, iar atunci când publicul nu realizează un feed-back, soliştii fac atmosferă, se dedică reuşitei. Chiar dacă piesele au la bază stilul hardcore, nu există monotonie în stil.
Pe viitor, Centrul Cultural "G.M.Zamfirescu" anunţă un concert în data de 13 martie, unde vor cânta clujenii de la Grimegod şi Majestic.

Prima probă a bacului, cea a competenţelor de comunicare,a început luni. Din cauza unui elan birocratic de nestăpânit, cele şapte clase ale Colegiului Naţional au fost programate pe trei zile, deşi ar fi fost la fel de simplu să fie într-una singură. Calificativele de până acum, cu rare excepţii care întăresc regula, au fost "Experimentat", un fel de "excelent, sublim, superb".
Astfel încât avem o ţară de oameni experimentaţi într-ale comunicării, şi într-o mai mică măsură, într-ale literaturii.Durerea este chiar şi necesitatea respectării aceluiaşi protocol depăşit: costum, cravată, idei stăpânite, că vezi, poate nimereşti un examinator mai stretched-minded.
Henry David Thoreau zicea, pe bună dreptate, faptul că într-un sistem care nedreptăţeşte, locul unui om drept este la puşcărie, conform principiului "legea mea e mai presus de legea voastră, iar legea voastră intră în contradicţie cu legea mea".Pe baza acestui algoritm, aş vrea ca la acest examen să ştiu că am avut un calificativ mediocru, pentru că ştiu, încă nu sunt "experimentat" în domeniul limbii române. A,da! Nu se poate...dacă intri, spui bună ziua, ai costum, deja eşti "avansat". Suntem ţara lui Papură Vodă.
PS. Sunt avansat în domeniul competenţelor comunicării.Cu mare noroc, vorba aia...Pe bune, de fapt, cred că Napoleon şi-ar bate capu' de masă dacă ar vedea cam ce a ajuns bacalaureatul său!

Situaţia geopolitică de astăzi este una extrem de confuză.Existăm pe mai multe paliere şi în mai multe lumi, adevărate centre civilizaţionale.Samuel Huntington, în lucrarea "Ciocnirea civilizaţiilor" distinge opt mari entităţi, care se află mai presus decât popoarele şi care asemenea faliilor tectonice, exercită o presiune uluitoare una asupra celeilalte.Acestea sunt: cea sinică, în zona Chinei, cea japoneză, hindusă, islamică, ortodoxă, occidentală, latino-americană şi africană. Fiecare are anumite trăsături, raportări şi viziuni asupra întregii lumi. Faliile sunt împărţite în funcţie de apartenenţa la religie, care de mult a fost un factor superior celui naţional, etnic sau politic.Aceste plăci civilizaţionale au evoluat pe baza a unor reminiscenţe, se modifică, se ciocnesc, se împart sau se unesc. Spre exemplu, privind lucrurile din punct de vedere istoric, scindarea Orient(lumea bizantină)-Occident(în speţă Roma) s-a realizat în 395, când Imperiul se împarte în două părţi, pentru a se evita pe termen scurt un război civil.
Problema principală se iveşte atunci când civilizaţia occidentală, care îşi atribuie universalitatea în mod greşit, intră într-un conflict ideologic, politic sau social cu celelalte.Concret, asistăm la o confruntare directă Islam-Occident, ce are loc în orice domeniu. Renaşterea valorilor islamice au loc în paralel cu decadenţa lumii occidentale, depărtarea tot mai mult de sfera religiosului a omului modern. Asistăm la un "baby-boom" al Islamului, o populaţie care o dată ajunsă la maturitate va schimba cursul istoriei, la fel cum explozia demografică de după cel de-al Doilea Război Mondial din America şi Europa a generat multe probleme. Raţionamentul pare destul de simplu: în perioadă de criză acută, lumea occidentală asistă la o sfidare prin clădirea celei mai înalte clădiri, nu în deja obişnuitul Manhattan, ci în Emiratele Arabe Unite, în mijlocul deşertului. Desigur, este un alt mod de a spune "Suntem moderni, dar putem mai bine fără voi". Afirmarea musulmană este de fapt, apogeul lor demografic. În Africa asistăm la o islamizare forţată, prin aportul de servicii "din leagăn în mormânt". Individul este ajutat de către instituţii nonguvernamentale care în acest tărâm al nimănui iau locul statului.Nu este de mirare faptul că majoritatea fundamentaliştilor provin din Africa.
Un alt exemplu de putere care se emancipează de sub dominaţia Vestului este cel al Chinei. Drumul început printr-o puternică ruptură faţă de Rusia şi conturarea propriei identităţi, fie sub egida maoismului sau a unei economii de piaţă foarte bine folosită. Fie că eşti european, român, american, toţi folosim lucruri produse în China, îndiferent că sunt de marcă sau imitaţii. Nu este de mirare faptul că şi civilizaţia chinezească sfidează criza, prin creşterea economică a statului cu procentaje destul de importante.
Asistăm la un nou Război Rece, în sensul cel mai pur al cuvântului. Această expresie provine din timpul Spaniei secolului XI-XIII şi defineşte tocmai existenţa incomodă a musulmanilor cu creştinii catolici. Din păcate, s-a format o dependenţă inversă, a Europei faţă de Islam, prin aportul important de muncă manuală şi relativ bine plătită.Imigranţii contribuie prin banii trimişi acasă la dezvoltarea "ummah", întreaga societate a lui Allah.Comunismul a fost un duşman comun, iar la căderea lui s-au reconsiderat relaţiile între falii (războiul din Iugoslavia, conflictele etnice din Africa), prin implicarea indirectă a marilor state.
România se prezintă chiar între două falii, fiind un San Andreas cultural şi civilizaţional. Încă din istorie, se poate afirma că teritoriul românesc a fost un adevărat teatru de război între marile imperii. Astfel, şi civilizaţia românească este separată. O linie separă Transilvania de Muntenia sau Moldova, prin prisma dezvoltării, culturii şi alinierii cu Occidentul mult mai promptă. Nu doar românii sunt divizaţi, după cum am tinde să credem egocentric, ci şi polonezii, ucrainienii greco-catolici din vest şi rusificaţii ortodocşi din est. Evoluţia tinde spre separare, spre scindare culturală, pe care cel inferior nu o recunoaşte, ci o sfidează tocmai dintr-un negativism pueril. Aici regăsim raportul medieval dintre stăpânitor-sclav, dar într-o variantă reactualizată.

Problema este spre ce tindem, din punct de vedere politic şi cultural? Ne-am aliniat în UE, dar românii sunt încă priviţi ca outsideri, ca observatori. Ne situăm pe falie, resimţim cutremurul din fiecare direcţie, pe acest "pământ de cumpănă"(Lucian Blaga).

temător, colaj,temător bizar vis în care îmi apăreai
proiectiv ca vechile idei în care nu
poţi să
îţi ucizi,
îţi simţi,
îţi vezi frigul.te-am văzut înainte să exişti
de fapt,
înainte să existe toată lumea, stăteai ascunsă ca un făt
în timp, din timp
ieşit ca ou cosmic.

suflă vântul rece în acelaşi tablou al răsăritului de om,
care îşi suflă nicotina într-o generare (de generaţii),
albastrul metilenic apăsat pe ochiul îngerului
îngândurat de atâtea morţi şi viitoare promisiuni.

morţii îşi anunţă clar vii, veniţi
vă vedem, veniţi, sfârâiţi cu albe culori, iar iadul
ce cu flăcări luminează poate raiul, aşteaptă.
da, putem juca o festă-
ne luăm după logica universului, unde
da,
ştim sigur
că unu plus unu fac doi, iar
inelele îşi schimbă culoarea după
temperament, iubire
formă,ură şi albastru, pur,
ca în prima mea zi.

carnea bătrână îşi topea enzima, oasele
deveneau compus calcinat
şi doar inelul devenea purpură nestinsă, schimbându-şi
culorile de condensare în fiecare milisecundă
şi sclipea, mai mult decât
sute de sori explodaţi deja şi deveniţi
umile găuri negre.
de unde doar albastrul mai poate scăpa

Principala trasatura a caracterului meu: nebunia.
Calitatea pe care o prefer la un barbat: răbdarea
Calitatea pe care o prefer la o femeie: devotamentul
Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei:sinceritatea,bolunzenia
Principalul meu defect: deosebit de stresant
Ocupatia mea preferata: dormitul
Visul meu de fericire: metanoia biblică
Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: sincer, nicio idee
Ce-ati vrea sa fiti? Poet corporatist, angajat cu normă întreagă.
Tara în care-as vrea sa traiesc: United Kingdom
Culoarea preferata: Albastru
Floarea preferata: Orhideea.
Pasarea preferata: Porumbelul
Prozatorii mei preferati: Ernest Hemingway, George Orwell, Herman Hesse. Mă limitez la atât.
Poetii mei preferati: Lucian Blaga, Rimbaud, TS Eliot
Eroul meu preferat: Narcis (din "Narcis şi Gură-de-Aur"), fără trimiterea mitologică
Eroina mea preferata: no idea.
Compozitorii preferati: Claude Debussy, J.S.Bach, Mozart, Stravinski.
Pictorii preferati: Salvador Dali.
Eroii din viata reala: Stephen Hawking, Petre Ţuţea, Nicolae Steinhardt
Eroinele din istorie: Irma Grese.
Bautura si mancarea preferate: Bere, ceai sau cafea (depinde de momentul zilei) şi gulyasul făcut de mama.
Numele preferat: cunoscut sub numele de matus, nu-mi place, nu-mi displace
Ce detest cel mai mult: prostia la rang de artă şi raţiune
Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Hitler (pentru că a distrus cultura idiş)
Fapta militara pe care-o admir cel mai mult: oşenii care au apărat trecătoarea lui Napoleon, bunicu ce o venit din Caucaz.
Darul natural pe care-as vrea sa-l am: raţiunea matematică
Cum as vrea sa mor: bâtrâneţe, pe un pat cald
Starea de spirit actuala: confuz
Greseli care-mi inspira cea mai multa indulgenta: prostia nevinovată.
Deviza mea: Nihil sine Dei.

Motto: "Ş-apoi să nu bei"
Arad.2010.Internat cu scări ciudate, amintind de spitalele vechi.O curte plină de zăpadă.Oboseală, morcovi şi râsete provocate de stres. Okay, aşa începe naţionala de anul ăsta de română, sub pomposul şi modificatul nume (iaar?) "Olimpiada de Limbă, Literatură şi Comunicare "George Călinescu".
Mâncarea, ca la mama acasă.Adică supă,felu' 2, desert, cât să te saturi.Ceai,cafea. Condiţiile au fost destul de ok, toaletă în cameră, duş şi paturi de spital ce puteau fi reglate.
Proba???Minunată. Cu subiecte foarte interesante, după programă.M-am descurcat cât de cât.Proba orală m-a adus în faţa juriului la costum, unul din rarele momente când sunt la patru ace. Le-am vorbit de Stephen Hawking, Lucian Blaga, Ostrov, tot ce se putea...
După probă, a urmat proba de foc. La propriu, am ars toate comentariile şi cărţile nenecesare şi ne-am încălzit la un Angelli adus de Teo Pop şi Mandy. Apoi poveşti, poveşti, băute, clasicul "ş-apoi să nu bei", discuţii gen "bă, metallica, bă" cu victor, hardcoristul din fire (cluj).
Ultima seară a fost foarte faină. Adică ne-au organizat o discotecă superbă, cu piese amestecate (Nightwish, Nirvana, dansul pinguinilor), continuată acasă, sub plapuumă şi cu morcov de profi.Până la urmă a fost fain, am văzut cam ce înseamnă arta cu adevărat (thanks, Teo), şi mi-am dat seama că de fapt, la naţională contează să mergi, să cunoşti, să experimentezi.
PS. Nu ştiu, cred că merg la Internaţională. Încă nu-s sigur. Ar fi bestial.

timpul tună tunete ale tristeţii, iar
luni noi îşi visează aureole cu care să cuprindă
un ochi. doar cu coada ochiului
ne mai minunăm, şi pe de ascuns,
la verdele ierbii, când de ce nu?
o putem face albastră cu vopsea sau să ne-o închipuim.

stingem stingerea, iar eu ating atingerea
din momentul în care din hău îmi pleznesc încheieturile,
îmi pleznesc ochii,
îmi pleznesc gândurile,
îmi pleznesc atomii,
iar ceilalţi aud
doar un sunet stins, un
aaaauuuuu, auuuu
vălurit de nesentimente.

visez degeaba un loc al meu, pe care
ucigaşii de aguridă îl vor lua
şi vor râde când eu le voi spune
că am fost în hău, şi am auzit
cum pleznesc ochii,
de ce pleznesc gândurile,
cine îmi plezneşte atomii,
iar ei, râzând, vor spune,
nu, am auzit
doar atât
aaaauuuuuu, auuu

cadenţat îmi cade corpul, precum
carnea care crudă este roasă de un copil murdar
şi care doar el ştie, că mi-am pleznit ochii,
şi din mândrie, am uitat să-i mulţumesc
autoportretului divin, pentru că
am luat sunet,
am uitat a cumpăra micului desculţ pantofi
de pâslă,
şi era frig
si auzeam si eu atât, din inima mea
aaaauuuuu, auuu

La cererea expresă, între un comentariu la română şi chinuirea de a învăţa tainele Acces-ului, m-am hotărât să scriu câte ceva despre 24 Ianuarie 1859.
În primul rând, cu toţii ştim ce a fost. La această dată, domnitorul Cuza a fost ales în Ţara Românească drept conducător şi implicit Unirea s-a realizat. Până aici toate bune. Problema cea mai dureroasă a naţiunii româneşti începe chiar din acest punct. Înţelegerea era stipulată pe sub mâna masoneriei în felul următor: vă dăm domnitor moldovean, dar capitala trebuie să fie la Bucureşti. Sună rezonabil într-un fel: eu îţi dau mărul din grădina, tu îmi dai un butoi de pălincă. Problema e că alcoolul se cam duce repede, în schimb mărul va face mult timp roade. Ca să fiu mai clar, alcoolul este Cuza, îmbătarea unei uniri virtuale, iar pomul este Bucureştiul. După ce Cuza a fost dat jos de la domnie în 1866, capitala tot Bucureşti a rămas. În timp ce Iaşii aveau cupole, Trei Ierarhi, căsuţe şi bojdeuci cochete, îngrijite, în Bucureşti caii morţi erau abandonaţi pe stradă, iar contrastul era penibil.
Nu spun că i-aş lua apărarea lui Alexandru Ioan Cuza, dar cel puţin a fost elegant, zicând la abdicare,"fac ceea ce e mai bine pentru ţara mea".
Acum, ca ardelean mare lucru unirea aceasta nu îmi spune. Adică, dacă stăm să privim efect 0. Mare român patriot nu mă declar şi ştiu că foarte puţini "de la Râm se trag". Şi dacă ne tragem de la Imperiul Roman, e şi mai trist, pentru că majoritatea coloniştilor nu au fost nici Caesari, ci hoţi şi paria.
Am deviat, aşa că v-am lăsat! Merg să sărbătoresc totuşi unirea cum se cuvinte, cu puţină Unirea!

- 0,1 l palinca = Demo
- 0,25 l palinca = Trial version
- 0,5 l palinca = Personal edition
- 0,7 l palinca = Professional edition
- 1,0 l palinca = Network edition
- 1,75 l palinca = Small business edition
- 3 l palinca = Enterprise edition
- 5 l palinca = Corporate edition
- Palinca de casa = Home edition
- 50-ul langa bere = Service pack
- 50-ul de dimineata = Recovery tool
- Bere = Patch
- Coca-cola, Fanta, 7-up = Trojan viruses