Un loc care mi-e drag mult mie, Rzeszow (Polonia)

replicile dintre cele două emisfere curgeau greoi,
se strecurau prin caldarâm, prin asfalt, pentru a ajunge
tihnit,
în eterna canalizare defectă. Ionesco, ar fi fost
(ab)surzit de ilogicul formelor fără fond, de maşini distruse
de stâlpi care se îndreaptă grabnic spre ele;
riduri ale tinereţii,
vergeturi ale nou-născuţilor, toate par mai logice
decât
monologul dialogat.

Goya, desenează femei goale, iar Inchiziţia- refuză
logic. unu plus încă unu, fac doi, dacă
avem degetele netăiate de drujba
din ograda bunicului. toate par mai logice
decât
monologul dialogat.

Ropote de ploaie lovesc recolta de morcovi de toamnă,
porumb-cules şi măcinat de femei cu ochi de viespe
mercur ascuns în tot ce arde, logic.impresionant,
decât
monolog dialogat.

apus de soare din uitată iarnă
ce odinioară încânta vechi sarmaţi,
Adu-ne pentru, poate prima oară un
căutător de aur şi dinţi sparţi.

Dionisiac soare stins tardiv
-un apus, ca toate celelalte: 21.20-
pentru noii polonezi care
mănăncă la fel, roade sarmate. Răsuflul de cruntă
iarnă a rămas o glumă
aerul crivăţului o legendă împestriţată
sau poate împixelată?
de programatorul din Varşovia..

Soarele grăia ermetic
egiptenilor că după moarte,
să se uite în Est, să ridice sarcofage necoapte,
dar azi, doar arde un
nisip păşit de beduini.

Amon Ra, stins în bere,
Ce mai cauţi viaţă?
într-o enumerare de becuri, faruri
şi lămpaşe, tragem linie şi zicem simplu:
te-am uitat.!

Aşa cum orice lucru are final, din păcate, vacanţa e cam pe terminate. Dacă stau bine să mă gândesc, a fost una superbă, în care nu cred că am zis de cuvântul "mă plictisesc". Acum trei luni postam din Cluj, înaintea cruntelor beţii de acolo, dar de atunci s-au mai întâmplat multe.
1.Majorat
Fără local, fără majordomi şi fără ţinută obligatorie. Vară, acasă, home, nebunie, muzică, poliţie, rock şi metal, bere, cam asta a definit. A şi bineînţeles, fără piesa Am doar 18 ani. Cică de atunci am mai multe responsabilităţi. Pff...eu doar am constatat că pot lua mai multă bere fără să zică nimeni nimic. Evenimentul mi-a readus în minte multe persoane şi nostalgii...Şi după, cum am promis, iată pozele:


2.Samfest?Cu o ediţie în care a predominat prea mult black metal, ascuns sub o coloratură de simplu festival metal, am fost puţin dezamăgit de Samfest 2009. Bineînţeles, formaţia Negură Bunget a oferit un regal, dat fiind că şi-au adus din câte am înţeles propriul inginer sunetist. În rest, aproape ca la Woodstock. Iarbă verde, pături, slănină şi carne de la mine de la maj adusă şi făcută poştă. Puţintel mi-au plăcut şi Agathodaimon, iar cei de la Evergrey m-au surprins în mod plăcut.
3.Băişoara- Europa de mâineŞi aici începe pelerinajul meu prin ţară. Duminică încropesc un bagaj uriaş, pun de mâncare şi dus am fost. Un concurs de-a plezneala organizat de minister, dar m-am distrat pe cinste. Am fost în Apusenii lui Roşu, cu cine altcineva decât cu Roşu? Am bătut munţii în lung şi în lat, am băut cu ciobanii jinars de nu ştiam de ce ne vine aşa bine cheful...Şi le-am tras un video la cei de acolo de s-au crucit, nu glumă. Şcoala din secolul XXI, starring Răzvan Roşu, în costum popular. Şi am cunoscut oameni calumea, indeed. Especially, inspectoarea Vasilescu, cea căreia în ultima zi îi strigam să nu mai bea, bătându-i insistent în uşă. Am reajuns cu Roşu apoi în Cluj, am umblat şi acolo ca ameţiţii, am mers în Zorki cu văru, iar apoi Sibiu!

4.Artmania-Tristania, Opeth, My Dying Bride, Nightwish, Pain, Subscribe
Am călătorit cum necum, am ajuns în Sibiu. Chiar înainte de Sibiu, constat că plouă. FUUCK! Ajuns în gară, o întreb pe Anca (Feteşti), dacă a plouat. Nimic. Prea ciudat. Eram rupt de oboseală, dar m-am încăpăţânat să merg în Piaţa Mare pentru ca să văd pregătirile. Cei de la Tristania tocmai îşi instalaseră "armamentul". Merg la locul unde am fost cazat (o cazarmă militară, unde de obicei stingerea se dădea la ora 10, iar noi veneam de regulă dimineaţa). Apoi bineînţeles Artmania! Mă întâlnesc cu persoane tare cunoscute : Sălă sau Anca şi Aniela. Sincer Tristania nu a făcut mare show. În schimb My Dying Bride a fost spectaculos, poetic. Opeth a adus multe improvizaţii progressive metal. A doua zi, dorm până la 6 seara, iar apoi pornesc spre seara magică adusă de Nightwish. A fost frumos, într-adevăr.La fel ca şi Pain, dar cei de la Subscribe nu au fost cunoscuţi într-atât de către public.
Ultima zi. Petra, Patricia, Anca, eu, câţiva metalişti şi în spatele autocarului punkeri, pornim spre Cisnădioara. Concert Luna Amară, lansarea noului album "Don t let your dreams fall asleep", într-o capelă săsească de pe vârful unui deal abrupt. Atmosferă mai intimă, lume faină, încheiere spectaculoasă a festivalului Artmania 2009. Pe drum spre Satu Mare, s-a stricat autocarul şi a trebuit să facem un ocol pe la Baia Mare.

5.Mare-Costineşti (mai degrabă White Horse)Planificată cu mult timp înainte, concediul de la mare se anunţa unul cu multă distracţie şi băutură. Chiar dacă pare geek să mergi în tabără, sincer e destul de funny, dacă prinzi şi profi mişto. Nu te plictiseşti o clipă şi nu stai doar cu doi oameni de care la un moment dat cu siguranţă ţi se acreşte. Pe tren, Dragoş aduce un bagaj în care s-a strecurat mult whiskan. La un moment dat, adoarme cu capul în bagaj şi întreabă: care pute a sandwich? Sau momentul când eu şi Dany îl luăm la csusag, iar profa intră, el: "Doamna profesoară, bine că aţi venit, că nu mă lasă ăştia să dorm!"... Debarcăm. Ne aşezăm, ajung în acelaşi pat în care am dormit anul trecut. Marea a fost în esenţă, trei ore pe zi, că în rest dormeam... doar la lună ce ne mai coceam, în eternul White Horse. De aici provin câteva citate ce merită amitite: "Băutura cu cât e mai bună, cu atât e mai bună...!" sau "Bună-i băutura, fwt-o pwla!", marca Dany Co. Şi o plimbare până la Techirghiol, de unul singur, că ceilalţi dormeau (ora 9 dimineaţa). Am fost trezit de Lemuria de la Therion de pe telefon într-o zi, şi asta m-a impresionat fte. plăcut...

6.Sighişoara-excursie moca, cu Informaţia ZileiAm ajuns să văd şi eu cetatea medievală a Sighişoarei. Gratis, printr-o tombolă organizată de ziarul Informaţia Zilei. TImp de o zi, eu, Dragoş, Ioana şi Ina am umblat prin centrul înnoroiat de renovare, am văzut ce am avut de văzut, am dormit, şi am reajuns în Satu Mare.

7.Prin judeţBineînţeles că am mers şi la Carei, de vreo două ori, la insistenţele lui Raoul. Cel mai mult mi-a plăcut drumul pe tren, cu Csabi, cu care te poţi distra oriunde! În timp ce Feher şi Raoul (prima dată) dormeau în compartiment. Am fost şi la Janika, un chef spontan cu pălincă, din care nu a ieşit prea bine.

Cam asta a fost vacanţa mea. Voi? Cu ce vă lăudaţi?

Putrezit ochi al arsului soare,
care lua neobişnuita culoare albastră, stingea
a lumii evanescenţă, trasă printr-o grea
faptă.
Viscolul stătea pitit sub antena de la etajul zece, al
unei doamne cu nume nemţesc şi un post de radio (care evaziv ataca undele îndrăgostiţilor de
mai an.)
Tiptil, arse un vis topit alături de apele
care curg din oceane stinse de frivolitate.

Blocurile topeau prin sentiment, fibre de fyberlink şi teamă,
o posibilă Apocalipsă, rostită în fapte de către o bătrână,
ce dorea arderea noastră, în plin martie.
Cod peste cod, poezia devine muzică, iar visul
până ce devine istorie, tot vis.
Tractoare arse, ce ară trupuri frivole
de pe pământul îndelung lucrat;
schelete dezgolite, alături de semnul
rutier: Aveţi grijă de morţi, şi vise deşarte...

În alt trup, îşi vedea propriul chip,
timpul topea aceleaşi ticăituri minuţioase
de ceas ieftin, cumpărat de la o
tarabă cu pete jegoase.

Distruse clădiri îşi arătau timid faţada,
roasă de timpul scurs din vremuri ancestrale,
când nu era nici Torquemada
Desigur, nici canale.

Oglinda se mişca,
spaţiul se strângea:
blocuri, îşi uneau canalizarea,
cărămizile îşi ardeau atomii,
sunetele trozneau dintr-un timp al nesperatului
zgomot, iar apoi tăceau...

Stătea cu lucirea-i doar în faţă:
ochii fără de culoare, doar sclipire
de chihlimbar...lămpi dispuse spre topire
spulberau o zvâcnire,
ce se dorea a fi o ultimă viaţă.

totul era din cvintesenţă..
aerul-distilat, focul-rafinat,
pământul-îngropat,
apa- udată... Doar două imagini,
de aceeaşi faţă lipite... şi pur
de jur-împrejur.

Sincer să fiu, mă nelinişteşte destul de tare problema cu reforma în învăţământ. La o adică, se restructurează examenele şi aşa restructurate după toată convertirea "Capacitate-Testare Naţională-Teză Unică", taman când sunt a doişpea. Conform noii propuneri a Ecaterinei Teodoroiu, pardon Andronescu, se va da BAC numai din trei materii. Până aici, totul este frumos, euforic ca după patru beri, examenele se vor da în timpul anului (întrebarea este eternă: când?), dar ce mă rodea pe mine mai tare, materia cu doctrine adânci de marxism-leninism rămâne neschimbată.
Ar tinde mulţi să sară: "Cee? Comunismul a căzut, elevii nu mai studiază nimic din vechiul sistem." Veritabile minciuni. E ca şi în trista pildă a cuielor, care au fost bătute în uşă, dar mai apoi scoase, rămânând în urmă găurile. Exemplul cel mai concludent: literatura română, plină de exemple de ţărani, muncitori care vor făuri o societate multilateral sclerozată. Fără Tristan Tzara, abia puţin Eliade, scriitori universali atinşi abia tangenţial. Buba cea mai mare este desigur rezultată logic dintr-un proverb românesc: "Peştele de la cap se împute." Cât timp Ministerul şi anumiţi încuiaţi vor propune aceleaşi tâmpenii de rumegat pentru mase, there is no hope.
Chestiunea cu Uniunea Europeană este înfiptă pe gât de către anumite persoane care o predau în stilul care probabil le-a fost dată ora de socialism ştiinţific. Iar de aici, viitorii euroeconomişti vor arunca cu bani pentru maşini de 80.000 de euro, istoricii ne vor căuta relaţiile "magnifice" cu ţările Europene din timpul în care teritoriul nostru se numea Cumania, iar europoliticienii vor dormi la Bruxelles şi Strasbourg mai pe ascuns, cu siguranţă vor tăcea mâlc. Nu de alta, dar nu îl văd pe Gigi Becalli to speak about the competition between intelectuals and football players. Sau Vadim despre toleranţă rasială.
Exemplul Japoniei, pe care poate l-am mai amintit îmi revine în minte. Reţeta ridicării unei naţiuni mâncătoare de orez se face astfel: se alocă 15% din PIB, se aşteaptă câţiva ani, se ridică uzine care să aibă o piaţă, şi voila, au specialişti, au industrie, fie grea, fie ultraspecializată. Iar profesorii, abia sunt plătiţi. Şi să nu te miri că prostimea se bucură când vede la televizor că un ins ii dă în cap celuilalt cu toporul. Sau că oamenii râd la Dan Negru. Sau că le areţi un om mort pe pachetul de ţigări, şi ei fumează în continuare...

Şinele îşi topeau al lor metal, într-o
efervescentă iubire ce o purtau pe un vagon al cărui
pasageri îşi căutau
cu disperare
inima dintre traverse.
Hipnotici, stricau
strigătele ermetice ale
universului condensat pe pereţii de tencuiala
exterioară dintr-o cameră galbenă...
Muştele verii topeau asfaltul, care
devenea un clasic cimitir de beton
(de altfel, ca lumea întreagă).

Poseidon stă liniştit în mare pentru
un eon.
Mai trimite câteodată un freon.
Da, şi răsăritul de soare
visat de atâtea generaţii de egipteni,
mayaşi,
eschimoşi şi
bineînţeles
curioşi de la malul apelor..

Am avut parte de majorat, unul care cred că a fost un pic neobişnuit. În primul rând, a fost plasat într-o joi (nu, nu ziua când se dă la... ), pentru a prinde şi Samfestul. Apoi, nu am închiriat restaurant (Jewish thing :D), ci am tras un homemade party, care se dorea a fi Whiskey in the Jar II. Au venit şi colegii de trupă, am tras un concert, a venit şi vecinul "Cori", revoltat că nu poate dormi, a venit şi Poliţia, dar sper că a fost făinuţ.








Ora 7 jumate, eu trag un duş, primii invitaţi sosesc. Vlad, Gina, Ionuţ, George, Vlăduţ (clanul Matus). Urmează încet încet colegii, amicii, prietenii... Brusc mă întreb: oare 70 de beri vor ajunge la 50 de oameni? Taică-meu: Nu. Mai aduc (decizie înţeleaptă, pt. că nici 100 de beri nu au ajuns). Cred că aici a fost singura mea supărare a majoratului: din 100 de beri, abia dacă am băut una, deşi am desfăcut vreo 30 :)). Se recuperează oricum... Se începe party-ul timid, lumea se bucură de curte, mâncare, bere şi ţigări.
Apar şi băieţii din formaţie, apoi gaşca, cu care am convenit că vom fi puşi pe fapte mari. Eu, ca găzdoi mare, nu am băut, dar Feher Norbert a profitat deplin de JagerMeister, Teachers şi bere, la fel ca şi Csabi. Rând pe rând mi-au udat florile cu acid gastric din stomac, iar Norbi s-a întins în rândul de morcovi.

După ce se adună trupa, trajem de-o cântare. Fiecare are difuzoare ţapene, Faffy-Fenderu ala minunat, Gyuri- tobele, Liviu- basu, Dany- chitara, eu clapa, iar maestrul Goie vocea. Cântăm prima piesă, a doua, a treia, pe la a patra Bretan îl ia în gât pe Goie. Brusc, chiar după ce se termină piesa...apare vecinul Cori, în şlapi şi boxeri, revoltat că nu poate dormi. Într-adevăr, boxele se auzeau de la vreo 150-250 de metri, dar totuşi... Îl calmăm cu o bere, cu care am crezut că va lua somn, dar tâmpitul a mai şi chemat Poliţia. Se continuă petrecerea cu muzică de la calculator, cu tort din care încă nu am mâncat, aruncat pe mine în sus, La mulţi ani. Nu, nu a fost piesa 18 ani de la Vama Veche, pt. că mă irită enorm...în schimb am pus Creed-Eighteen (Alice Cooper). Pe la 2 Feher era în grădină, Csabi bora..There are my pals! Au venit şi colegii, răsfiraţi, Dragoş a profitat de gazon cu Anita, bineînţeles.
Îl salut pe nea Cori pe această cale, îl invit în aceeaşi costumaţie azi la Negură Bunget, promit că îi fac o bere. Mulţumesc celorlalţi vecini că au putut suporta muzica o noapte, invitaţilor că au onorat cu prezenţa, mersi pentru cadouri, pt. mâncare, lui Dumnezeu că a dat o vreme bună şi părinţilor pentru ajutor. :D Silvi, Raluca şi Carmen, trimiteţi pozele ce le aveţi.
PS: Nu a luat careva ceva linguriţe sau le-a aruncat din greşeală? Nu de alta, dar lipsesc destul de multe.
PPS: Nu găsesc cablul, că am făcut poze celor doi feciori când erau muci.