Unde am putut fugi de acasă, totuşi?

/
0 Comments
Ce ne aduce vara? Unde putem fugi de acasă şi să ne găsim locul în micuţul nostru orăşel? Pentru cei care nu au bani la mare, la Metallica, Maiden sau Sziget, există o a doua şansă, care este o bună afacere, având ocazia să se distreze cu prietenii, aici, ACASĂ (fără nicio tentă de program telenovelistic!!!)
Rockerii au avut parte de un frumos spectacol, neaşteptat de reuşit pentru un orăşel de provincie. În continuare vă prezint cronica Festivalului Rock SamFest, desfăşurat în perioada 29 30 iunie 2008. Chiar dacă subiectul este îndelund disputat, rockul este o subcultură şi trebuie tratat ca atare, abordând teme vaste, atât din punct de vedere muzical, cât şi liric.
În această vară, în incinta ştrandului s-a desfãşurat probabil cel mai mare festival rock pe care Sãtmarul l-a gãzduit pânã în prezent vreodată. Cele 12 formaţii locale şi internaţionale au realizat o atmosferã excepţionalã pe parcursul serilor de vineri şi sâmbãtã. Rockeri din toate colţurile ţãrii au venit pentru a asista la concerte, în special la cele de sâmbãtã. Au venit bãimãreni, clujeni,timişoreni, bucureşteni şi chiar cetãţeni maghiari din localitãţi apropiate de frontierã.Din fericire, vremea a fost plãcutã şi nu a ameninţat desfãşurarea festivalului . Organizarea a fost excepţionalã, astfel încât fiecare venit era verificat dacã nu posedã asupra lui arme. La faţa locului a fost prezent un echipaj de jandarmi care a intervenit prompt când a fost nevoie. Nu au existat prea multe incidente, doar câteva persoane în stare de ebrietate care au trecut dincolo de gard şi s-au apropiat periculos de mult de scenã. De asemenea, o maşinã a Ambulanţei a fost mereu în preajmã, dar nu au existat probleme medicale. Doar câteva sesizãri au fost cu privire la toaletele publice, care fie au fost puţine, fie rãspândeau un
miros greu. Dacã vineri pe scenã au predominat sãtmãrenii, sâmbãtã a venit rândul“greilor”.
Prima formaţie din ziua de încălzire a fost Echoes from the Deep din Satu Mare, care au deschis showul. Ei sunt mai diferiţi de celelalte trupe deoarece, pe lânga componenţa instrumentală obişnuită într-o trupă rock, au în componenţă un violonist foarte talentat. Ei au fost urmati de Krepuscul (Cluj Napoca) care au un stil combinat din urmatoarele genuri: thrash, death, gotic, hardcore. Aceştia le-au cântat sătmarenilor piese de pe albumul intitulat Umbre de Vise. O altă formaţie din oraşul nostru, Smog, a încalzit atmosfera, iar publicul care deja este obisnuit cu prezenta lor pe scena a fredonat alaturi de ei piese precum Respect si Refuz. Înspre seara a urmat o formatie de rock alternativ din Cluj, care a fost înfiintata în 2005. Grimus a fost primit cu aplauze de catre publicul receptiv. Două formaţii vechi din Seini, Dirty Shirt si Legion, au evoluat foarte bine pe scena, având în repertoriu prelucrari diverse, chiar si din folclor. Nelipsite au fost bisurile, aplauzele si pogoul. Prima formatie straina de pe scena, Ruckwartz, a fost si cea care a încheiat concertele.
Seria de concerte de sâmbătă a fost deschisã de cãtre formaţia sãtmãreanã Frozen. Grupul de tineri eminescieni au crescut, s-au maturizat şi au dovedit profesionalism pe scenã. În prezent, studenţii au concerte în toatã ţara, dar nu şi-au uitat oraşul de origine, unde întotdeauna cântã cu plãcere. Aşa au fãcut şi sâmbãtã, reuşind sã încingã atmosfera pentru urmãtoarele formaţii. Arãdenii de la Grimegod nu s-au lãsat mai prejos. Muzica lor, compusã pe coordonate pesimiste, violente, dar cu idei melodioase, a fost primitã cu aplauze de metalişti. Au urmat apoi filosofii metalului, braşovenii de la Indian Fall, careau fascinat publicul cu prestaţia lor.
În jurul orei 21.00, lumea a început sã se adune cu adevãratde lângã corturi şi de la terase în faţa scenei. Motivul a fost unul suficient de clar: urma sã cânte Lake of Tears. Aproximativ 1000 de persoane aşteptau ca aceste cunoscute vedete ale rockului sã- şi instaleze instrumentele şi aparatele. Scandinavii au felicitat publicul sãtmãrean pentru faptul cã au venit într-un numãr mare,iar apoi au pornit adevãratul show. Fericiţi, mulţi au dorit sã-şi fotografieze idolii. Totuşi, aceştia nu şi-au dat sufletul pe scenã, dar nici nu s-au menajat prea mult. Piesa “Raven Land” a adus în delir fanii prezenþi. Mulţi aveau tricouri cu idolii lor, care de altfel au fost şi puse în vânzare contra unor preţuri destul de ridicate. Formaţia arhicunoscutã din Suedia a cântat piese de pe noul album “Moons and Mushrooms”. Au prelucrat melodii, simţindu-se pe alocuri mici improvizaţii, dar şi celebrele lor riff-uri.
Dupã ora 22.00 au urcat pe scenã şi nemţii de la Crematory. Cu un solist uşor de recunoscut datoritã unicitãţii sale şi a timbrului sãu vocal, formaţia a dezlãnţuit distracţia. Cu Felix Strass la voce, Mathias Hechler -voce, chitarã, Katrin Goger -clape, Markus Jullich - tobe şi Harald Haine bass au încântat cu compoziţiile lor o Europã întreagã. Stilul lor este unul complex, care pe lângã baza de gothic/death metal apar câteva elemente industriale, care au fost nespecifice pentru perioada de început .Despre ei, Rãzvan M. Din Bucureşti afirmã cã “este o formaţie nemaipomenitã, unicã, pentru care meritã sã baţi sute de kilometri.” Festivalul a consemnat şi un moment caritabil, fiind organizatã o tombolã cu premii în tricouri inscripţionate cu trupe rock, iar banii strânşi au fost donaþi pentru o tânãrã care are nevoie de o operaţie urgentã deoarece este suferindã de rahitism.
Unii tineri preferă muzica jazz, considerând-o o „mătuşă” a muzicii rock de astăzi. Astfel, partea de jazz a adunat şi din rândul lor mulţi spectatori, în week endul 3-4 iulie.
Ploaie. Mulţi se ascund sub acoperişul casei de cultură. Au venit pentru a vedea un show muzical... „Nu ne lăsăm!” Totuşi, în cele din urmã vremea s-a mai îmblânzit puţin, iar, vineri, pe scenã a urcat Garbis Dedeian Quartet. Recunoscut în ultimele decenii drept saxofonistul numãrul 1 de jazz, artistul rãmâne întotdeauna devotat instrumentelor de suflat. Iniþiator de numeroase proiecte, descoperitor al multor talente muzicale, Garbis Dedeian a delectate publicul sãtmãrean, plimbându-l prin repertoriul universal al acestui gen muzical. A cântatpiese precum “Doxy”, “În liniştea nopţii”, alãturi de energicul baterist Dinu Simon, tehnicul basist Laurenþiu Harja şi cu un tânãr şi înzestrat pianist, Alex Racoviţã. Aceastã trupã a fost urmatã de un duo care a încântat
publicul tot mai numeros. Percuţionistul maghiar Kornel Horvath, cu o experienţã scenicã uimitoare, a bãtut ritmuri spectaculoase alãturi de ţambalistul Lukacs Miklos. Deţinãtor de numeroase trofee, precum Crucea de Merit a Ungariei, acest oaspete al oraşului nostru a colaborat la peste 100 de discuri. Seara a fost încheiatã de prezenþa toboşarului de “liga I”, Billy Cobham, alãturi de coechipierii sãi din Franţa, Elveţia şi Italia. Aceastã formaţie a ridicat Sãtmarul pe piedestalul marilor centre de jazz din întreaga lume prin spectacolul oferit. Cobham s-a dedicat în totalitate publicului şi a realizat o contopire a multor genuri muzicale, de la jazz, rock pânã la funk şi jungle. S-au simţit pe alocuri mici improvizaţii, care au fost primite cu aplauze de cãtre public, la fel ca solo-urile. Maestrul poliritmiilor şi al mãsurilor cu numãr impar de timpi, el a fost unul din primii care a utilizat efectele electronice pentru tobe.
Nici sâmbãtã spectacolul nu s-a desfãşurat pe o vreme mai bunã deoarece a început pe o ploaie rece, mocãneascã. În ciuda acestui fapt, sãtmãrenii s-au strâns în numãr mai mare faţã de ziua precedentã şi au asistat la spectacol. A fost un show de percuţie, deschis de sãtmãreanul Cserey Csaba care a interpretat piesa regizatã, compusã şi interpretatã de el însuşi, Marşul tobelor (Cãlãtorie imaginarã). El a fost coleg de scenã cu Harry Tavitian şi la Satu Mare în cadrul festivalului de anul trecut, dar şi cu mulþi alþi interpreţi. O altã şcoalã de percuţie şi-a prezentat învãţãceii, care s-au dovedit a fi foarte buni, în ciuda vârstei lor fragede. Ansamblul de Percuţie “Prezent” din Arad, iniţiat de fervenţii profesori Lucia şi Mario Florescu este o ofrandã adusã tinerei generaţii pe altarul sunetelor, dupã cum declarã chiar aceştia. Cei şase bãieţi cu vârste cuprinse între 9 şi 15 ani şi-au dat silinţa şi au prelucrat armonios piese din repertoriul muzicii jazz, dar şi rock cu oscilaţii bine stãpânite din aria jazz, etno şi latino. Probabil artistul cel mai aşteptat al acestui festival de jazz a fost Trilok Gurtu, care a urcat pe scenã în jurul orei 22. Personalitate marcantã, cu un timbru instrumental unic, acest guru al tobei nu a venit singur, ci în fruntea ansamblului “Own Music Group”. Deşi a fost invitat în urmã cu câţiva ani la Festivalul de la Gãrâna, el nu a putut fi prezent din cauza unei greve de pe aeroportul vienez, dar de aceastã datã s-a revanşat faţã de publicul român. Fãrã exagerare, publicul a fost în
frenezie deoarece a realizat un spectacol interactive şi amuzant. Acesta a interpretat la baterie, dar şi la cunoscutul instrument tradiţional “tabla”, care l-a consacrat. Foarte ingenios, în timpul spectacolului se putea observa faptul cã avea o gãleatã cu apã cu care schimba tonalitatea tobelor, dându-le un sunet aparte.
Adrian Matus


despre autor:

complex, uneori calculat

You may also like

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un produs Blogger.

îi citesc cu interes sau îmi sunt dragi

Arhivă blog

About Me

Fotografia mea
complex, uneori calculat.