Film rupt.

/
0 Comments
Şcoala începe vrem, nu vrem.
Şcoala a reînceput cu bucuria ei specifică din partea elevilor. Sute de tineri se îndreaptă spre ale "tinereţii închisori", după cum le desemna poetic Bacovia, pentru a primi unda verde din partea oficialităţilor pentru a învăţa. Joaca de-a râsu-plânsu abia de acum începe. Timizi, păşim în clasă, regăsim acelaşi citat care miroase a stalinism prin clasă: "Ucitsea, ucitsea, ucitsea" (Învaţă, învaţă, învaţă) spus de Lenin, acum multă vreme. Ne punem în băncile scrijelite cu formule de chimie şi mate alături de formaţiile preferate şi fel de fel de desene făcute pentru a omorî plictiseala din ore. Bineînţeles, prima întrebare nu întârzie să apară: "Ce ai făcut în această vacanţă?". Fiecare începe să se laude.
Dintr-un fund de clasă, peste vocea profesorului se aude răspicat "Băi, eu am fost la Maiden, la Bucureşti!" din gura unui rocker. Toţi rămân amuţiţi, până când se aude replica "Şi ce? Eu am fost la Metallica, ce ştii tu? Şi şi la Peninsula...a fost rupere.". Laudele nu se opresc, fiecare etalându-şi drumeţiile, cuceririle, nebuniile de-o vară. Totuşi, această atitudine nu este binevenită în lumea de aici. Câţiva liceeni deja s-au conformat, şi-au scos pixurile şi caietele de la naftalină şi notează de zor totul, pentru a nu uita. Pentru ei, viaţa e o poezie neînţeleasă, învăţată pe de rost. Pentru ei vacanţa a căzut ca un satâr pe gâtul condamnatului. Acum însă respiră bucuroşi aerul mucegăit al toamnei pentru că vor avea ce învăţa. Din păcate, această categorie numită simbolic "tocilari", învaţă, dar degeaba. Ei ştiu câte simfonii a scris Beethoven, dar nu au simţit cadenţa pieselor la filarmonică; pretind că au gusturi de literatură, dar nume precum Mircea Cărtărescu, Andrei Pleşu, O. Paler le sună foarte ciudat... Doresc să fac astfel distincţia între omul care învaţă şi ştie, faţă de cel care doar învaţă. Peisaj tomnatic, cu frunze care zboară, ploi şi crengi rupte. Film rupt, vacanţa s-a sfârşit.
Nebunia însă de-abia acum va răcni în clase. Teste peste teste, lucrări, teme, ocluzionări brutale ale individului în litere încifrate. Utilitatea fiecărei materii este incontestabilă: celor aspiranţi la medicină le este imposibil fără o pregătire temeinică din domeniul medicinei şi chimiei. Discuţiile pot fi interminabile pe această temă şi nu doresc să ofensez pe nimeni prin aceasta. Oricum, cei care au scop în a trăi vor putea foarte bine hic et nunc, după cum zicea latinul. Şcoala totuşi oferă şi oportunităţi benefice, prin prezenţa unor profesori care să cultive talentul celor care se implică cu adevărat, şi chiar cu posibile riscuri, să plieze programa oferită de un Minister condus de un lider cu 15 stele europene în frunte şi să realizeze acea materie atractivă, chiar fiind abstractă. De cealaltă parte stau cei fideli "din umbra marelui urs", după cum zicea Nicu Covaci. Metodele sunt diferite, rezultatele de asemenea. Fără ambiţie nu se poate realiza oricum nimic.
Deci, ce înseamnă deschiderea şcolii pentru elevi? Bucurie, trezirea de dimineaţă, oboseala continuă, testele, copierea pe ascuns, cititul, în sine totul. Această perioadă trebuie gustată din plin, chiar şi cu pastilele amare. Întocmai ca armata, care te face bărbat, chiar dacă speli coridorul cu periuţa noaptea la 3, şi şcoala, te face om între oameni. Rămâne să privim totuşi cu râvnă înspre Vest, unde şcoala se pliază pe necesităţile individului şi oferă o manieră plăcută de educaţie. Tinerii merg cu bucurie la şcoală, învaţă cu zâmbetul pe buze şi devin maeştrii în propriul lor domeniu, nu inutilităţi gen dezvoltare multilaterală. Societatea are nevoie de elite, fiecare fiind răspunzător de partea sa, problemă observată de Aristotel, omul fiind un animal social, care nu poate trăi fără semenii săi. Dacă s-ar pune această problemă probabil că mulţi nu ar toci băncile şcolii degeaba.
Totuşi, nu e totul pierdut: chiar dacă nu e Peninsula sau Maiden, mai avem ocazia să mergem la "Castane" în Baia Mare, vin Miss-urile, prilej de voie bună, distracţie şi înghesuială, pentru unele clase mai norocoase excursiile, şi poate cu puţin noroc Christmas Fest. Până atunci, să nu uităm că dacă nu ştim, suntem învăţaţi, dacă nu putem, suntem ajutaţi, şi dacă nu vrem, suntem obligaţi. Cu excepţia gândirii, desigur.
Adrian Matus


despre autor:

complex, uneori calculat

You may also like

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un produs Blogger.

îi citesc cu interes sau îmi sunt dragi

Arhivă blog

About Me

Fotografia mea
complex, uneori calculat.