Dacul antic ştie că
bucuria vieţii vine o dată cu moartea.
Palatul său este cuvântul,
se închină la sclavi şi la lunatici.
Aţi venit voi, ucigaşi de spirit şi vis
aţi venit cu steaua în frunte,
l-aţi lăsat să trăiască în chin.
Dacul de pe Net ştie că
toţi suntem datori cu o moarte.
Cuvântul său azi e un palat
de pixeli,
de necuvinte,
de vorbe care miros a hormoni stricaţi.
Lumea sa e un colaj
de balustrade arse,
ecrane cu rezoluţie infinită,
zei de neam uman şi
economii
(capitalisto-comuniste).

Dacul de pe Net ştie că
Kogoianon e un vârf, iar Dunărea
e un fluviu ( are şi poze .jpg)
A uitat însă că e dator cu o moarte,
ci doar e dator băncii falimentare.