Jurnal spre Kitty (vechi)

/
0 Comments
Dear Kitty...

As incerca sa-ti scriu ţie cititorule, să-mi desfac miile de straturi şi ţesuturi ca unui şoarece de laborator pentru ca să vezi toate sentimentele, trăirile. Totuşi măruntaiele minţii mele sunt ascunse uneori chiar si mie, de o forţă necunoscută, subconştientul.
Astfel, la fel ca şi Anna Frank voi scrie unei imaginare Kitty. Stau ascuns undeva în spatele dulapului, gata ca Gestapoul societăţii să mă descopere şi să mă alunge într-un ghetou, să îmi distrugă identitatea şi să-mi dea un număr... Ah, numerele! Uneori stând plictistit la ora de mate, mă intrebam, la fel ca şi Stănescu: oare un inorog înmulţit cu o pară ce va fi? Numerele par atât de sterile, seci, şi totuşi au un mister dat de Pitagora.....
Află dragă Kitty că m-am resemnat şi nu mai doresc ca şi adineaori să găsesc Piatra Filozofală sau El Dorado. Sunt mai mulţumit şi mai împlinit atunci când simt mirosul proaspăt de vopsea, când ard o bucată de hârtie... Ei, Kitty, în lumea ta fantastică este frumos, fiind conştient că orice zbor este posibil fără a visa. Doar în vis ne putem întâlni şi în această lume virtuală... Şi uneori în vis draga mea Kitty erai o păpuşă, altă dată o proiecţie a zmeului sau altcândva erai heroină. Oricând eram dependent de tine...uneori de prea mult murit mi s-a dat să trăiesc, să mă trezesc din somn şi să miros vopseaua, atent însă să nu mă audă Gestapoul.
Izolarea te tâmpeşte, te face să iţi doreşti ca peretele să fie aer, iar podeaua apă. Rar poţi scăpa din lupta cu Tine, Kitty. Nu încerca să te sfidezi, nici nu încerca să te cunoşti decât dacă eşti singură cu Eu. Oare există o relaţie EU-EU sau e doar o oglindă în care privirea Medusei devine piatră? Gândurile mele vor fi ascunse Kitty, doar tu le vei ştii. Doar tu te-ai interesat să cunoşti un jurnal al fericirii efemere....

Motto:"Da-mi pace, viata
Stii bine ca sufar de amnezie

trupul mi s-a golit de secunde
de prea mult timp imi suna
glontu-n piept
privirea mi se-neaca
in infuzie de opiu
egoul palid mi s-a pitit
intre capilare

Da-mi pace, viata
Opreste-ti cantecul
ce-mi pompeaza-n trup speranta
Caci amnezia mi-a ucis
si ultimul neom
din mine."

Kitty, astazi vreau sa imi asculti sentimentele care nu pot sa strabata drumul de la creier pana la degete. Incearca sa iesi dintre randurile in care te-am inchis, din tranzistorii si circuitele din care nu poti scapa decat printr-o brusca trezire sau intrerupere de curent. Uite, azi e un 13 obisnuit, o zi in care aparentele rele ne urmaresc. Totusi, 13 uneori e o cifra a norocului. De fapt, ce este norocul? Care este diferenta dintre Bine si Rau? Uneori sacrul se camufleaza in profan, iar Walhalla devine Eden... e atat de paradoxal cum totusi Dumnezeu l-a creat pe Lucifer sau faptul ca Thor e fratele lui Loki... Stii, Kitty, uneori ma intreb de ce avem libertatea de a alege intre aceste doua varfuri care uneori isi schimba polaritatea? De ce libertatea nu este un drept, ci o responsabilitate pe care unii supusi sistemului putrezit nu accepta sa si-o asume? De exemplu, nord-coreeanul il adora cu adevarat pe Kim Jong-il sau i s-a distrus identitatea, alaturandu-se toi polloi-ului de teama chinurilor?
Stau si eu ascuns aici in spatele usii-biblioteci, mereu cu teama de a fi deportat ...Sunt nedorit, nu sunt de rasa pura, ariana, ci un metis, o corcitura, un neom pentru ei... Ce conteaza ca traiesc pentru un sens, nu pentru a manca, a procrea, ci pentru un scop care sa ne ridice din noroiul de acum? Iisus s-a umilit pentru noi, dar pentru unii ce ar mai conta?A folosit o modalitate neasteptata, pentru unii chiar nedorita. Kitty, sper ca si tu ai un tel, cel de a ma intelege. Cu cat scriu mai mult, cu atat iti conturez mai clar ochii, iti definesc creierul si iti trasez inima mai clar... Candva vei avea si o rochie,poate ca dioptriile ochelarilor te voi umili in fata unora, dar in ochii Creatorului tau vei straluci mai tare decat Olimpul zeilor destrabalati...
Acum intelegi nevoia de a avea un subconstient care sa ajute sa visam? Trebuie sa avem idealuri, sa tindem la Divin, indiferent ca este Allah, Eul Universal, Dumnezeu sau Walhalla...Asta ne deosebeste de animale, dorinta de a cunoaste Totul. Prima data insa: Gnothi Seauton!
Oricum clipele petrecute in locul in care Dumnezeu face parte din lumea obisnuita imi lipsesc.Am gasit acolo solutia alternativa; inca mai am proaspata acea impartasire in limba poloneza si crucea din noaptea de Vineri...duc dorul noptilor in care dormeam simtind caldura care radia undeva langa mine. Eh, si totusi am fost uneori nefericit. Oare de ce?Oare de ce ma chinuie zilnic la fel ca pe Prometeu amintirile dureroase cand imi lipseai, Kitty? Oare de ce nu pot uita gandul care imi sfasie scoarta cerebrala si mi-o sfasie ca ficatul celui care ne-a dat focul? Probabil ca si tu, Prometeu, ai senzatia de fericire, stiind ca ai fost primul non-conformist, intaiul care nu s-a supus vointei turmei, a societatii si chiar a zeilor...iti multumesc.. si totusi, Prometeu, ce e fericirea?
Eh, Kitty iata ca gandurile mele manjite cu cerneala si filele tale albe se impletesc din nou intr-o idee de nedespartit... M-am intors de pe drumul fericirii la fel ca si cum as fi mers intr-un vagon de vite spre un lagar nazist de concentrare, loc unde proiectia sufletului meu de acum 50 de ani si-a gasit sfarsitul. Tu Kitty, ai ramas pentru a ne asculta zvacnirile, bataile sufletului... Ma intrebam uneori daca in lagarul de concentrare exista fericire? Sau daca inspre drumul initiatic spre Taize puteam sa gasesc nefericirea...Probabil ca aceasta granita nesigura dintre bucurie si nesiguranta nu exista, ci doar o mascare a ei...cum zicea si Eliade...sacrul este camuflat si in profan, iar Binele si Raul se sudeaza fortat, la fel ca 2 baterii chinezesti stricate.Totusi am aflat nefericirea din spatele fericirii, la fel cum probabil Anna Frank a gasit bucuria mortii in acea tabara a chinului.



You may also like

Niciun comentariu:

Un produs Blogger.