Este ultima zi din an. Ar fi necesar să privesc undeva în spate, la ceas de cumpănă şi să văd ce mi-a oferit anul acesta. Cred că ar fi blasfemitor să clasific anii precum vinurile şi să spun, 2008..."An buun, an buun!". Totuşi nu mă pot plânge; a fost un an plin de împliniri, îndeosebi în prima parte. Înspre iulie august puţin s-a împuţit treaba, da-încet încet lucrurile sper că se limpezească lumea. Privesc în spate şi mă minunez câte s-au întâmplat cu mine anul acesta: am crescut, am gustat din mierea vieţii, dar inevitabil şi din rahat. Am văzut Botoşenii (again), Strasbourg, Viena, Salzburg, Păltiniş (fără jurnal), Sibiu, Beliş, Cluj, Rzeszow şi Varşovia.
Încerc acum în ultimele ore din anul lui 2008 să sintetizez viaţa României. Parcă circul nu a fost la fel de mare ca şi în 2007, dar am văzut că dorinţa unora de putere îi înnebuneşte. Am văzut şpăgi date la alegători, am văzut candidaturi, competiţii murdare, Guvern făcut de-ampraştia, criză care debutează timid, ca o cocotă de lux, cu un surâs şi o privire de sub machiajul strident, pentru ca la anu să regretăm faptul că am plătit pentru o partidă de amor cu un munte de femeie ascuns bine sub corsetul elegant. Când ne vom trezi, dama de lux va avea toţi baniii noştri, iar noi, vom fi legaţi de pat cu cătuşele folosite adineaori pentru a anima distracţia. Suntem mici pioni într-un joc pe care doar nebunii îl înţeleg şi constată cu amărăciune: Ce nebunie!
Ne-am şi temut de experimentul de la Geneva, am şi văzut şi steaua de Crăciun, un pic şi de zăpada. Am gustat şi dragostea, şi zăpuşeala....Un regret am: că nu am fost la Metallica. Să sperăm că vom avea un an nou mai bun, mai fericit, cu împliniri şi cu învingerea crizei mondiale.