Motto: "Cel ce nu pastrează Crăciunul în sufletul său, nu-l va găsi niciodată sub un copac."Roy L. Smith
Ce aduce Crăciunul nou pentru fiecare din noi? Modernitatea acestei sărbători a a adus o serie de schimbări pe care acum chiar 10-15 ani nici nu ne-am fi gândit: cozi la supermarketuri în speranţa de a cumpăra cât mai mult şi nicidecum la biserici pentru a lua binecuvântarea preotului, cazuri de indigestie care cresc exponenţial, dând bătăi de cap medicilor. Refuzăm şi blamăm austeritatea, arătându-ne în schimb o opulenţă care este foarte fragilă, după cum se vede. Încă mult anunţata criză economică nu a atins dramatic România, dar încet-încet efectele se resimt şi pe plan naţional şi local. Rata şomajului este în creştere şi SUA, ţara spre care cu multă râvnă privim este cea mai afectată.
Anul acesta cadourile stau îndesate, trântite pe rafturi cu miile gata pentru a fi cumpărate şi puse sub tradiţionalul brad. Multe dintre ele nu vor fi cumpărate datorită lipsei puterii băneşti a românului. Să ne amintim, criza pornită în 1929 a fost una de supraproducţie şi nu de subconsum, după cum mulţi tind să afirme eronat. Nici farmecul copilului mic de a-l vedea pe Moşu' nu mai este la fel. Spre exemplu, în Bucureşti aproape 4000 de indivizi deghizaţi vor colinda străzile. Cu siguranţă copiii vor fi derutaţi când vor vedea patru moşi deodată. Iar costumul în varianta feminină este chiar o jignire profundă adusă sărbătorii, prin vulgaritatea aşa-ziselor Crăciuniţe.
În micul şi calmul oraş de pe malul Someşului lucrurile stau puţin mai cumpătat. Fără nămeţi, cu câteva căciuli care amintesc de tichia lui Moş Crăciun, câţiva brazi şi concerte de colinde, fie în varianta simfonică, de la Filarmonica de Stat "Dinu Lipatti", religioasă în mai toate parohiile sau mai laică, prin serbările şcolare sau acţiunile Casei de Cultură "G.M.Zamfirescu" şi Şcolii de Arte. Cu siguranţă vor fi ambuteiaje, din nefericire accidente şi incidente medicale specifice. După cum observaţi, românul s-a americanizat şi el şi preferă sedentarismul, mâncarea grasă, obscenitatea este ridicată pe un soclu uriaş, iar Biserica încetul cu încetul uitată. Nu m-aş mira ca în câţiva ani Crăciunul să se transforme într-o bacanalie, sărbătoare pe care vechii greci o închinau lui Bacchus, zeul vinului şi a plăcerilor lumeşti. Modestia şi umilinţa vor fi doar vagi ecouri ale unor vremuri de mult apuse, iar tot ce va fi rămas va fi porcul, care va trona semeţ pe masă.
Dorinţa de transcendent pe care o aduce Crăciunul se pierde brusc în faţa munţilor de mezeluri, de carne, de băutură. Visul feeriei, colindelor simple se pierde inevitabil. Însă acum avem nevoia cea mai mare de Dumnezeu: ne aşteaptă vremuri grele, din toate punctele de vedere, economic, social şi politic şi deja tind să cred că doar El ne poate salva: nu Emil Boc, nu vreun plan de reconstrucţie şi nicidecum munţii de carne. Astfel, vă urez un Crăciun fericit, în care să nu uitaţi că este şi ziua în care s-a născut Iisus Hristos, deocarece, chiar dacă pare uimitor, sunt unii care nu ştiu acest lucru.