când se deschid crenelurile din ochi și suvițele albastre ale părului
exploziv de dilematic își aștern ca într-o gravură zâmbetul
pe doi canini diformi de vampir slut
tramvaiul verde ce îmi articula în fiecare dimineață viscerele amorțite
tramvaiul verde pe care tu nu l-ai văzut decât în videoclipuri cu pixeli mânjiți de distanță

soarele ar tinde să răsară în acel saint denis în care negrii își aștern culoarea pielii pe cer
atunci când spre seară se adună (și-și anunță religia tegumentului) în delirante pâlcuri-
tramvaiul ne anunță dimineața
-cinq heures, le journal, apa fiartă turnată peste cafeaua proastă îndulcită cu puțină scorțișoară
maurada astăzi împlinește doi ani, turnăm băieți un pic de vin în pahar înainte să luăm metroul-

tramvaiul ne anunță trista dimineață în care exploziile de motoare își înșiră metodic fumul ostentativ spre soare
spre uitatul soare sub care ne bronzam când eram copii
dincolo de bordel un copil stă și cântă la acordeon triste acorduri
mi-aș întinde pielea dincolo de tot ce poți să-mi mai spui în fața unui  vin
(peste câteva luni voi afla adevărul gol-goluț ce mai poate aștepta dospind pe fundul paharului)

tramvaiul însă îmi despică tegumentul  în repetate sistematizări
ca-n harta austriacă ce-o avem cu toții pitită în pod în caz de deznădejde
aș prefera tatuajul vechilor pirați pe scalpul decorat de șuvițe albastre
aș prefera ca tramvaiul să-ți despice falsele culori ca și în cazul acelui personaj politic din america de sud.