larachi larachi larachiiiiii
venez d'acheter l'arachides.
larachi larachi larachi
rue auguste delaune, rue care mi-ai topit cântecul de inocență ce îl săltam în trei timpi
rue auguste delaune tu, cea care mi-ai arătat scara scorojită în care își ascundeau berzele puii nenăscuți
rue auguste delaune sanctuar al urinei bețivilor creoli
ce își stingeau aroma de rom din gură cu o bere guiness cumpărată de la arabul jegos de pe colț
rue auguste delaune, într-o după amiază ai asistat la decapitarea tuturor vitrinelor,
sincopat săreau textele literaturii subversive între borduri- așteptam să tremur de la etajul patru-
ne simțeam protejați în propria sferă a copilăriei bătrânului nostru vecin bolnav-
nu era creol
dar trăia acolo, trăia era înghițit mestecat obosit agitat comasat de către rue delaune

rue delaune, doamnă gravă ce-și agită dinții de cocotă pe străzile bulevardului parizian
rue delaune, cimitir al sufletelor fragmentate, ce mai doreau glasul fetiței mici de acasă într-un difuzor mărunt cât sfert din inimă
rue delaune, dimineața ești cea mai frumoasă ființă posibilă, când îți înghiți lumina de parcă ar fi ultima negresă  ce mai vinde porumb cald furat-
rue delaune, te-am văzut dimineață cochetând cu un țigănuș ce încerca să cânte la arcordeon
rue delaune, în toate barurile se striga prețul heroinei- în toate viscerele tale explodau denumirile de medicamente, în toată cantitatea ta explodai cu serotonină-
-și totuși nu puteam cumpăra un antibiotic-
rue delaune, mi-am întins într-o seară textura pielii dincolo de șinele de tramvai, așteptam să îmi fie secționată încet impertinența
rue delaune, cu tine seara ieșeam într-un magnific decadent metisaj între toate popoarele globului toate popoarele toate imaginile lumii toate chipurile se adunau sub scârbosul tău acoperiș de pe care curgea benzina dincolo de peripherique
rue delaune, organ extern al meu lăsat la mii de kilometri distanță
rue delaune, orășel ce nu își închega forma albaștrilor ochi într-un corp ciocolatiu și dinți de fildeș înfipți într-un cheeseburger de la macdo


rue delaune, îți spun sincer
m-ai șocat când mi-ai pus în fața ochilor un negru albinos
mi-ai spus că acesta sunt eu că până atunci el mă căuta ca să își pună încet oasele între încheieturile mele
rue delaune, ai fi vrut să îmi topești scrisul printat pe tencuiala scorojită
romeo kiffe juliete et juliete kiffe romeo
rue delaune, explodează acel calm al nopții în care auzi jaful identităților naționale
în care toți, toți am fost implicați cu bagajele pline de sticle și saci de rafie
pe care cei din paris nu le-ar fi înțeles.
banlieue?
oui, banlieue, 93.