mă învârt ai zice printre trei sute de lumi
nu mai ai răbdare, nici tu, nici timpul, ce
se grăbește să anunțe ceasul următor, ce s-a întâmplat în lume
cum s-au spart țevile, cum te-ai plimbat în jurul întregului oraș
cu o sfoară în mână
ai făcut un nod cum te-au învățat la grădiniță, ai tras încet-încet
ca și lațul ce îl învârți în jurul spânzuratului.
la început, oamenii nu au știut nimic. încet, încet au văzut că
distanța dintre case e mai mică cu un milimetru, că drumul la servici e mai scurt și că stâlpii de înaltă tensiune se înclină

-nu s-a zis nimic-
-totul e în regulă, e de vină vremea, scriau gazetele
încet încet vedeam că nu mai este așa:
mi-au apărut crăpături în beci, ca niște pânze de păianjen minuscule, ce uitam să le rup cu secolele,
vecinii se plângeau că le ascult noaptea conversațiile din bucătărie,
drumurile erau mai pline de gropi, iar tu, tu fin trăgeai de laț.

-este de vină mișcarea pământului- au spus cercetătorii, apoi iute
au dat pe gât ultima sticlă de vin, au plecat spre case și au adormit.
verdict neașteptat, îmi venea să mă minunez cum asfaltul descria cele mai frumoase unde pe care le-am văzut vreodată

era seară cu lună nouă. strada mea se unea încet, încet
ca o femeie timidă, cu bulevardul,nucul din spatele grădinii a ajuns undeva la vreo
trei metri de subsol
printre blocuri se vedeau oameni ce se chinuiau
să iasă, s-au prins între ele ca și coada pisicilor la ușă.

primăria și muzeul, parcurile și podurile erau o clădire enormă
ne temeam de ce va să vină pentru că tu trăgeai, trăgeai râzând de laț,
iar noi smucindu-ne, ne sufocam mai tare

printre țevile contorsionate, vedeam bucăți de pământ, carne și vis topit
totul circumscris de un perfect cerc cu o rază
ce spre miezul nopții avea să fie de un centimetru

ca să vezi, mă văd mărunt, cât o moleculă
cât un atom, ce continuă să își aglomereze mărunțelele grăunțe în ochii mei
în gura mea, până când totul, sufocat, s-a rupt în două.

râzi, pe câmp,râzi,
ai așteptat să treacă timpul, să ne zbatem,
să ne jucăm ca și copiii din nepal, cu sicriul, în josul râului.
ai vrea și să râdem.