temeri albite de timp
ca și castraveții ce-i pui la soare
se învechesc abilele ace ale ceasornicului

mă aștepți vara, lângă asfalt,
material ce se topește când bate un soare prea exagerat
și tu râzi, râzi și

ochii ți se deschid, și gura,parcă ai vrea să înghiți întregul oraș
mă întreb de ce ai dori să mesteci
asfaltul, să iei în gură plopii

să îți înghiți ziarele, să sperii ciorile,
de ce ai vrea să muști din clădirea primăriei,
(jerpelită și ea cum e)

sunt o baltă de noroi
pe un asfalt prea experimentat de cauciucurile mașinilor
o baltă până când vine căldura toropitoare.