Ce presupune a fi olimpic? Care sunt țelurile pe care trebuie să ți le confrunți? În fond, o olimpiadă presupune mult mai mult decât foaia de examen și subiectul care îți dă bătăi de cap. Ea este în primul rând, o asumare.
Din clasa a cincea, am participat, la o materie sau alta, la aceste concursuri. Mulți tind să creadă că sunt o reminiscență comunistoidă. Într-adevăr, sunt multe orgolii, clișee și învârteli. După opt ani de competiție, mi-am dat seama că nu rezultatul contează. Fără a manifesta un patetism clișeic, susțin răspicat faptul că aceste concursuri te ajută în devenire. Cunoști oameni noi, schimbi păreri și discuți despre ce îți place, în fond. Nu mergi pentru că te trimite profesorul. Au existat astfel de cazuri, dar dacă elevul are suficientă voință, poate refuza. Într-adevăr, există mulți tineri pasionați și devotați acelei materii și refuză din orgoliu să participe la aceste concursuri, fără a fi mai prejos cu nimic decât ceilalți.
Desigur, olimpiadele nu sunt doar strict proba de concurs. Fiecare olimpic știe de alcoolul ascuns de supraveghetori, de discotecile improvizate sau nu, de polemici, de oameni boemi care au ceva de împărtășit. Fie că este vorba de poezia postmodernă americană, de cel mai nou album al formației REM sau de locurile interesante din orașul propriu. Condițiile mai întotdeauna lasă de dorit...un specific al internatelor românești, iar ca și constatare, mâncarea cea mai bună este în Ardeal. Și totuși, mai contează că e frig în cameră atunci când stai până dimineața la tot soiul de povești, încălzit de licori bahice?
În luna mai a anului 2009 am participat pentru întâia oară la o olimpiadă internațională. Nu știam ce presupune această probă. Programa nu exista, era bine ascunsă între fișierele de pe site-urile ministerului educației, iar inspectoratele nu ajutau cu mare lucru. Așa că... a început o muncă sisifică, de cercetare, reluare a literaturii române comparativ cu alte domenii (etnologie, istorie, muzică) . Concurenții erau din țări precum Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria sau Serbia, ei reprezentând țările respective. O altă categorie de concurenți a fost cea a diasporei românești, cu tineri veniți din Spania, Germania, Franța. S-au constituit astfel trei tipuri de dificultate: primul, olimpicii români calificați de la etapa națională, cu subiecte de dificultate sporită, al doilea, români din afara granițelor, cu un subiect mediu și ultimul, străinii din România, cu cerințe mai ușoare. Clasamentul, indiferent de nivel, era același.
Fiind ardeleanul care a ajuns în Gara de Nord din București, mă minunam de lume, de forfotă, ...de metrou. Toate acestea au trecut, iar în prima seară deja am socializat cu ceilalți concurenți. Am aflat că mai toți românii din Basarabia tânjesc după România, că visează să scape de neocomunism. O altă chestiune care m-a șocat a fost faptul că patriotismul și iubirea de neam există doar în enclavele din străinătate: Bucovina, valea Timocului sau chiar și Bulgaria.
Organizarea de această dată a fost mult mai bună. Probabil și din cauza faptului că am fost mai puțini oameni, iar instituțiile care au patronat întregul eveniment au fost de prim-rang. Cazarea de această dată a fost la... hotel. De data aceasta concurenții am fost scutiți de internatele sictirite și de cantinele unde mâncarea aproape întotdeauna este mai puțină decât trebuie. Desigur, după proba orală, obositoare, în luna mai am fost plimbați la promenadă printr-un București sufocant.
O altă notă de originalitate a constat în premiere. Aceasta s-a desfășurat într-un loc pitoresc, la Muzeul Satului, cuprinzând critici renumiți, precum Alex Ștefănescu sau L. Papadima. S-a evitat astfel deja clișeica ceremonie de la Casa de Cultură (a oricărui oraș), ci într-un loc mult mai discret, cu mâncare tradițională românească. Și drumul închide circular întregul traseu evolutiv, ca într-o sferă.
În fond, un drum, fie că este o călătorie de afaceri, o excursie sau un concurs, este o căutare. Mergi, deschizi ochii spre nou, și te minunezi chiar și când vezi banalul. Trebuie doar să știi să privești cu ochiul înspre acele detalii care dau frumusețe vieții.