În fiecare an, studenții din anul I, care în vară petreceau în curte înainte de bac, vin să își vândă manualele. Ne vedeți pe coridoare, vă vindem culegeri și cărți mai mult sau mai puțin folositoare. Și eu mă număr printre ei, doar că astăzi v-am invitat pe toți aici pentru a vă prezenta un alt tip de carte.

Orice vânzător își prezintă marfa. De obicei se negociază prețul manualelor și se aud replici: Din cartea aceasta dacă înveți, îți iei bacul... . Eu nu vă garantez nimic. Nu veți avea note mai mari la matematică dacă citiți cartea. Nici la literatură. Nici la filosofie. În schimb, dacă răsfoiți și citiți antologia, veți găsi poeziile a cinci tineri care doresc să demonstreze că Sătmarul nu e chiar locul unde se agață harta-n cui. Suntem cinci tineri care dorim să ne manifestăm literar, să ne căutăm propria vocație. Ne-am hotărât ca drumul să îl începem de la voi, de la tineri. Cartea este de la tineri, pentru tineri.

Astăzi, a tipări o carte este un lucru ușor. Contează să ai ce să spui. Pentru că o carte nu are garanția că va fi citită. Nu dorim ca prin Cvintet liric sătmărean doar să îngrășăm șobolanii, după cum spun avangardiștii. Cred că avem ce să spunem, chiar dacă este într-un limbaj mai încifrat, ermetic. Tocmai acesta e farmecul poeziei, după cum spune Mallarme, obscuritatea limbajului.

Subtitlul sugerat de domnul editor poate stârni controverse dacă nu e explicat pe deplin. Vrem să ne înțelegeți, suntem furioși din punct de vedere cultural. Sunt sătul de clișee, mitocănism, prejudecăți și opinii sterile. Sunt furios pe această stagnare culturală...

Colegi, nu vreau să fiu patetic și să fiu ca o domnișoară de pension spunând că doar lectura este un lucru bun. Poți să citești sute de cărți dacă nu reușești să gândești. În fond, trăim în secolul XXI, care ne oferă și filme bune, bloguri de calitate, reviste culturale și de ce nu, concerte. Totul este să dorești. Să nu te limitezi la colegii de clasă, la cei din școală, la spațiul de acasă sau la partyul de sâmbătă seara. Încearcă și experimentează cât mai multe lucruri.

Viața în fond e o întreagă poezie. Unele poezii sunt bune, convenționale, cu rimă care sună bine, dar fără substanță. Alte vieți au epitete, metafore și un sens profund, pe care îl găsești doar dacă îl cauți. Un bătrân care îți pare un nimeni poate să îți povestească despre viața lui cum nimeni nu reușește. Alții trăiesc o viață dureroasă, o poezie-strigăt. De exemplu, RastaMan, a fost boxer în tinerețe. Familia i-a murit într-un incendiu. Punându-ne în locul lui, nu am dori să stigăm pe străzi, atunci când tot ce ai pierzi într-o seară?
Sunt și poezii cu multe imagini artistice. Omul care a trăit acea viață a putut să își deschidă ochiul intern și să vadă frumusețea lucrurilor. El e călătorul, fie că este Heinrich Harrer din Șapte ani în Tibet sau excursionistul de rând.

Vă propun următorul experiment. Când mergeți într-o excursie, lăsați aparatul foto deoparte. Majoritatea pozelor vor fi șterse în următorii cinci ani. Faceți doar câteva, pe care le developați. În rest, veți câștiga privind și analizând îndeaproape clădirile, soclurile, imaginile. Așa vă veți putea transforma încet viața într-o poezie.

Chiar dacă trăim în vremea lui Asta E, e necesar să avem puțin timp de cultură. Indiferent că-i spui filmul francez, picturile, arta grafitti, drumn bass sau Led Zeppelin, folclor sau sacru, ikebana sau fotografie, preocupă-te de pasiunea ta. Don t let your dreams fall asleep. Cum spunea un profesor din acest liceu : Dacă dorești să ai un Bentley, visează să ai un elicopter.

Poezia reprezintă o stare de fapt a literaturii. E o trăire personală, pe care fiecare dintre noi o avem. Noi doar propunem o formulare subiectivă pentru dumneavoastră.
Trăiți-vă viața ca pe o poezie, ca pe un vers. Uitați de ceilalți, nu trăiți în conformismul rutinei. Party, școală, party,școală...
Faceți lucruri noi.

Carpe diem, !
Vă mulțumesc.