temător, colaj,temător bizar vis în care îmi apăreai
proiectiv ca vechile idei în care nu
poţi să
îţi ucizi,
îţi simţi,
îţi vezi frigul.te-am văzut înainte să exişti
de fapt,
înainte să existe toată lumea, stăteai ascunsă ca un făt
în timp, din timp
ieşit ca ou cosmic.

suflă vântul rece în acelaşi tablou al răsăritului de om,
care îşi suflă nicotina într-o generare (de generaţii),
albastrul metilenic apăsat pe ochiul îngerului
îngândurat de atâtea morţi şi viitoare promisiuni.

morţii îşi anunţă clar vii, veniţi
vă vedem, veniţi, sfârâiţi cu albe culori, iar iadul
ce cu flăcări luminează poate raiul, aşteaptă.
da, putem juca o festă-
ne luăm după logica universului, unde
da,
ştim sigur
că unu plus unu fac doi, iar
inelele îşi schimbă culoarea după
temperament, iubire
formă,ură şi albastru, pur,
ca în prima mea zi.

carnea bătrână îşi topea enzima, oasele
deveneau compus calcinat
şi doar inelul devenea purpură nestinsă, schimbându-şi
culorile de condensare în fiecare milisecundă
şi sclipea, mai mult decât
sute de sori explodaţi deja şi deveniţi
umile găuri negre.
de unde doar albastrul mai poate scăpa