Situaţia geopolitică de astăzi este una extrem de confuză.Existăm pe mai multe paliere şi în mai multe lumi, adevărate centre civilizaţionale.Samuel Huntington, în lucrarea "Ciocnirea civilizaţiilor" distinge opt mari entităţi, care se află mai presus decât popoarele şi care asemenea faliilor tectonice, exercită o presiune uluitoare una asupra celeilalte.Acestea sunt: cea sinică, în zona Chinei, cea japoneză, hindusă, islamică, ortodoxă, occidentală, latino-americană şi africană. Fiecare are anumite trăsături, raportări şi viziuni asupra întregii lumi. Faliile sunt împărţite în funcţie de apartenenţa la religie, care de mult a fost un factor superior celui naţional, etnic sau politic.Aceste plăci civilizaţionale au evoluat pe baza a unor reminiscenţe, se modifică, se ciocnesc, se împart sau se unesc. Spre exemplu, privind lucrurile din punct de vedere istoric, scindarea Orient(lumea bizantină)-Occident(în speţă Roma) s-a realizat în 395, când Imperiul se împarte în două părţi, pentru a se evita pe termen scurt un război civil.
Problema principală se iveşte atunci când civilizaţia occidentală, care îşi atribuie universalitatea în mod greşit, intră într-un conflict ideologic, politic sau social cu celelalte.Concret, asistăm la o confruntare directă Islam-Occident, ce are loc în orice domeniu. Renaşterea valorilor islamice au loc în paralel cu decadenţa lumii occidentale, depărtarea tot mai mult de sfera religiosului a omului modern. Asistăm la un "baby-boom" al Islamului, o populaţie care o dată ajunsă la maturitate va schimba cursul istoriei, la fel cum explozia demografică de după cel de-al Doilea Război Mondial din America şi Europa a generat multe probleme. Raţionamentul pare destul de simplu: în perioadă de criză acută, lumea occidentală asistă la o sfidare prin clădirea celei mai înalte clădiri, nu în deja obişnuitul Manhattan, ci în Emiratele Arabe Unite, în mijlocul deşertului. Desigur, este un alt mod de a spune "Suntem moderni, dar putem mai bine fără voi". Afirmarea musulmană este de fapt, apogeul lor demografic. În Africa asistăm la o islamizare forţată, prin aportul de servicii "din leagăn în mormânt". Individul este ajutat de către instituţii nonguvernamentale care în acest tărâm al nimănui iau locul statului.Nu este de mirare faptul că majoritatea fundamentaliştilor provin din Africa.
Un alt exemplu de putere care se emancipează de sub dominaţia Vestului este cel al Chinei. Drumul început printr-o puternică ruptură faţă de Rusia şi conturarea propriei identităţi, fie sub egida maoismului sau a unei economii de piaţă foarte bine folosită. Fie că eşti european, român, american, toţi folosim lucruri produse în China, îndiferent că sunt de marcă sau imitaţii. Nu este de mirare faptul că şi civilizaţia chinezească sfidează criza, prin creşterea economică a statului cu procentaje destul de importante.
Asistăm la un nou Război Rece, în sensul cel mai pur al cuvântului. Această expresie provine din timpul Spaniei secolului XI-XIII şi defineşte tocmai existenţa incomodă a musulmanilor cu creştinii catolici. Din păcate, s-a format o dependenţă inversă, a Europei faţă de Islam, prin aportul important de muncă manuală şi relativ bine plătită.Imigranţii contribuie prin banii trimişi acasă la dezvoltarea "ummah", întreaga societate a lui Allah.Comunismul a fost un duşman comun, iar la căderea lui s-au reconsiderat relaţiile între falii (războiul din Iugoslavia, conflictele etnice din Africa), prin implicarea indirectă a marilor state.
România se prezintă chiar între două falii, fiind un San Andreas cultural şi civilizaţional. Încă din istorie, se poate afirma că teritoriul românesc a fost un adevărat teatru de război între marile imperii. Astfel, şi civilizaţia românească este separată. O linie separă Transilvania de Muntenia sau Moldova, prin prisma dezvoltării, culturii şi alinierii cu Occidentul mult mai promptă. Nu doar românii sunt divizaţi, după cum am tinde să credem egocentric, ci şi polonezii, ucrainienii greco-catolici din vest şi rusificaţii ortodocşi din est. Evoluţia tinde spre separare, spre scindare culturală, pe care cel inferior nu o recunoaşte, ci o sfidează tocmai dintr-un negativism pueril. Aici regăsim raportul medieval dintre stăpânitor-sclav, dar într-o variantă reactualizată.

Problema este spre ce tindem, din punct de vedere politic şi cultural? Ne-am aliniat în UE, dar românii sunt încă priviţi ca outsideri, ca observatori. Ne situăm pe falie, resimţim cutremurul din fiecare direcţie, pe acest "pământ de cumpănă"(Lucian Blaga).