culorile tale împodobeau cuvintele cu tot soiul de dichisuri. din acea vreme, am învățat o limbă jumate, am terminat o facultate (iar tu încă nu), tot nu înțeleg cum se scrie benzenul și probabil nu să prind grafia aceea niciodată. deși mulți mi-au arătat mulți hexagonul sau pentagonul, cu satisfacție școlărească, mâna mea parcă refuză să deseneze organicul pe hârtie. aiurit cum sunt, caut în pigmenți îndesați pe haine de casă scame de formule ce mai pot să condenseze ce a mai rămas din fraze.

cu o literă te poți juca - poți să aduni mai multe litere într-o ecuație sau poezioară proastă- poți să ai mai multe formule cu litere, poți să faci și o facultate de litere cu profi posomorâți& prea târziu revoluționari. mi-aș permite moftul de a închega o formulă de etanol care să topească măruntaiele ca o poezie ce poate să miște câțiva neuroni;

deocamdată aici adăstăm- între blocurile de ceramică gudronată mânjite cu resturi de portocale adunate
 de la ultimul festin- am aflat de norma de a nu cuvânta:
rămășițele de lecturi apucate în silă le vom voma mai târziu de două ori în parcarea din fața casei.

te vei ascunde sub duș pentru a vorbi aiureli mesianice și pentru a citi ultimele frânturi de credință pe care tu oricum nu le mai apuci. în buzunar ți-ai pierdut liniștea, dar mai ai câteva bancnote îndoite cuminte,ca și când eram mici și mama ne-ar fi trimis la brutărie.