aseară am intrat puțin în somn, bar de obosiți oameni ce își vorbesc despre literatură,
vroiam să-i plătesc o bere diavolului,
de-o vreme imaginea lui nu mă mai lasă în pace-
ticsita atmosferă nu mă lăsa să-i văd fața îl căutam
îl căutam doar să-i pun berea pe masă (lângă lungul șir de sticle verzui ce se înșirau
ca o mare bolnavă, plină de alge)

probabil era ascuns, ca și data trecută, într-un colț
fermecând vreo fată cu tot soiul de magii, chițibușerii ce le-a făcut prin lume
cum a fost prin moti jihl cu maica tereza
ce a făcut cu egiptenii vreme de câteva milenii
cum are soție, dar ea nu-i vrea ochii curcubeici peste a sa privire
-toți facem ce putem-
o bere poate îi va consola absența timpurilor, arderea vacuităților
o bere ce înșiră matematic câteva opțiuni ce ar deveni tot mai deviante
(ce se pot întâmpla doar în acest bar, somnul)
trebuia să ieșim, problemele teologice nu trebuie să ne preocupe



mai mult, orașul era acoperit de prea puțină zăpadă
trebuia să aștept albul
albul ce a purificat astă-seară toate străzile.