ai coborât din stepele uscate ale Rusiei
picioarele-ți erau de praf
uscate
ți s-au uzat tălpile de la atâta dans frenetic cu
soldații ce fumează țigări ieftine din tutun
uscat ți-era și zâmbetul, aveai purulențe ca și aurolacii în jurul gurii

de atâta uscat ai uitat de apă
ți-ai dezvoltat un ciudat alambic în interiorul corpului tău
îți răsuna corpul a tablă când veneai de pe muntele pietruit
de atâta uscat ai uitat de toate ploile
de prognoze și de agriculturi, de cules castraveți și roșii și ceapă și pepene

când te-am văzut prima oară am crezut că văd un copac ce se mișcă de ici, de colo, cu o viteză fantasmagorică
mai aveai din ciudatele apucături  (neamul te-a trădat)
câinii ce te urmăreau se topeau la un moment dat cu piciorul tău
își scoteau frumos pielea
chiar dacă ne-am certat într-o seară pe tema asta
atunci când nu ai recunoscut că urăști apa
că urăști alcoolul urina sucul de portocale benzina acidul sulfuric serul fiziologic
te-au intoxicat cu veninul ăsta roșu
ți-ai înfipt scârbosul picior în pragul tuturor naivilor- muncitorii te-au crezut, te-au târât prin tufișuri
le-ai zâmbit,
rând pe rând
rând pe rând, băieți, așa nu se mai poate
tovarăși, komrad