cu o raceala ce presimt ca o sa se agraveze intr-o posibila pneumonie, cu nervii pusi aproape la pamant din diverse cauze, cu doua examene la care inca nu m-am pregatit, cam acestea sunt bagajele mele catre Franta. Merg cu microbusul. Experienta Erasmus, part 2. Astept ca de data aceasta Parisul sa fie mai darnic si sa-mi ofere o imagine mult mai placuta.
Alors, din Satmarul meu ciudat mult iubit.
***mi-e dor de camera din camin din anul 1, chit ca era exagerat de mica. prietenii imi erau in caminul vecin;lumea se invartea in jurul strazii piezise.***

***mi-e dor de oameni, nu de lume***
asa spunea si blaga-n "cantareti bolnavi":
Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăşi şi iarăşi
cuvintele seacă.

Vânt veşnic răsună
prin ceţini de zadă.
Purces-am în lume
pe punţi de baladă.

Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârşit sub armură.

Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Răni ducem - izvoare -
deschise subt haină.
Sporim nesfârşirea
c-un cântec, c-o taină.