În aceste zile, în "capitala culturală a Ardealului" are loc Festivalul Internaţional de Film din Transilvania (Transylvanian International Film Festival), o manifestare de amploare, ce doreşte a fi echivalentul unui Locarno, Berlin sau Istanbul, primele centre cunoscute pentru cinefili. Clujul vede filme foarte bine cotate în toate cinematografele din oraş precum şi prin proiecţii în aer liber, dar alţii au şi ocazia să vadă manifestările de tip underground, cu scurtmetraje din ţări mai puţin cunoscute publicului comercial.

Personal, nu am avut cum să ajung la TIFF, din cauza mai multor baiuri şi angajamente, plus bacu'. Totuşi, în spiritul ripperului de pe torrente, mi-am scos şi eu nişte filme pentru a vedea ce oferă acest festival. Indeed, dacă aveţi ocazia, mergeţi. Merită.

Lebanon-2009 Un film despre război, privit nu din perspectiva bravilor soldaţi cu care ne-a obişnuit Hollywood-ul, ci din prisma unor tineri care abia au ajuns la bordul unui tanc. Spaima ia locul şablonizatului curaj de care toţi trebuie să dea dovadă în armată. Se observă de asemenea jocuri de culise, denumiri abstracte, codate pentru fiecare unitate ce trebuie să îşi realizeze scopul, fără a cunoaşte viziunea de ansamblu.
Un film în care armata este prezentată cu toate sechelele pe care le impune. Tanchiştii sunt în fond nişte copii maturizaţi prea devreme, unii dintre ei încă mai dorind să îşi anunţe mama că sunt încă în viaţă.
Perpectiva camerală este uimitoare. Puţine filme reuşesc să focalizeze mizeria tancului sau drama oamenilor cu o justeţe uimitoare. Regizorul Samuel Maoz foloseşte metoda "camerei din lunetă" pentru a reda în mod natural detaliile pe care doar Ygal, lunetistul le vede.
Dezavantajul acestui film îl constituie cadrul relativ restrâns, dedublat doar de mediul de război exterior. Toate poveştile şi discuţiile se desfăşoară în carcasa de metal, iar veştile sunt aduse de către acelaşi comandant.
Filmul a avut o bună receptare critică, The Guardian numindu-l un "foarte bun film anti-război", iar The New York Times completează, prin caracterizarea "o uluitoare operă cinematografică". De asemenea, a câştigat "Leul de Aur", premiul oferit în cadrul Festivalului de Film de la Berlin. Regia este semnată de Samuel Maoz, iar în rolurile principale joacă Oshri Cohen şi Itay Tiran.

Capitalism-A true story. Acest documentar evidenţiază foarte bine relaţia cauză-efect care a dus la situaţia economică mondială. Regizorul Michael Moore reuşeşte să prezinte un scenariu care pare rupt din teoriile comerciale ale masoneriei într-o manieră cât se poate de plauzibilă. El porneşte de la premisa faptului că democraţia este un lucru total diferit faţă de capitalism. Acesta reuşeşte să altereze principiul suveranităţii naţionale. În fond, documentarul ne arată cum pe timpul crizei 1% din populaţie (procentaj reprezentat de directorii marilor concerne internaţionale sau politicieni) reuşesc să se dezvolte mult mai bine. Cadrele oferă argumente solide în favoarea desfiinţării acestui sistem, în favoarea nu unui comunism distructiv, ci o cooperativizare la nivel microeconomic.
Suntem obişnuiţi să scandăm democraţia în cadrul statului, dar la locul de muncă are loc în fapt cel mai acerb sistem al oligarhiei. Puterea e în mâna unui grup restrâns de oameni care administrează banii după bunul lor plac. Documentarul este presărat de câteva acţiuni de frondă, precum cererea intervenţiei poliţiei în cazul celor mai mari infractori: bogaţii politicieni.
Filmul a fost nominalizat şi el la Leul de Aur, dar a pierdut în faţa filmului "Liban", acordându-i-se doar distincţia "Leoncito d'Oro" (Micuţul Leu de Aur).

Acestea sunt doar o parte din delirul cinematografic pe care Clujul îl oferă în această săptămână. Festivalul cuprinde diferite secţiuni, precum scurtmetraje, filme româneşti, maghiare, clipuri, dar de asemenea şi manifestări din zona literară, prin lansări de carte sau concerte de muzică alternativă (alternaTIFF).