Continue Reading...

curg întinsele ticăituri ale atemporalităţii, topiteînspre o curgere a canalului caretace şi înghite, înghite şi topeşte,topeşte şi tace. cu noi stă amintirea unor valuridin alte mări, care ne sting amintirile şi ne atingprimele clipe ale unei vieţi aprinse (urlăm,plângem). eclipsa solară

Continue Reading...

te temi de invocaţii, de spirite şi de altenocturne în care te poţi ascunde de chipul meu,de lumina lumânărilor, de stingerea unor pseudooameni care vorda, vorsă te ascundă departe, în spaţiu albîn topitura cleioasă a mâinilor. eu doarvreau să văd albul

Continue Reading...

Continue Reading...

Trăim o eternă incertitudine. O pendulare pe care Constantin Noica o numeşte „întru” ne motivează întreaga existenţă. Putem să acuzăm situarea geografică, la răspântii de drumuri, societăţi şi mentalităţi. Sau, dacă privim altfel lucrurile, să ne bucurăm de ea. De altfel,

Continue Reading...