se ia o oglindă.
se sparge suprafața
se lasă lumina să își hipnotizeze orice
mic atom care în decența lui ar dori să stea la locul lui.
se pune o perdea
doar nu ai vrea să vezi
cum se sparg raze de raze, imagini pe care
le vezi seara, înainte să dormi
se stinge lumina.

se iau un întuneric.
se pune la dospit oricât
doar putem să ne jucăm cu el la infinit
azi trei ceasuri
mâine- un timp de rugăciune
săptămâni de post
luni de ascetism
ani de nebunie.
stingi
întunericul
aprinzi
lumina
ce pălpâie cu focuri de brichetă
la concerte hipnotice
aprinzi molcom jarul
aprinzi luna.

nu are rost
să aștepți
ca noi să ne
pierdem timpul-
scriem telegrafic-
note de jurnal la o
viață inexistentă (de parcă viața ne-ar fi un jurnal imaginar)
te pleznești
de semne
aștept un timp
de zero secunde
nu striga
nu râde
știu că nu va veni

bătrânele astăzi
stau și își înfig mâinile în banii celor
tineri, care umblă pe stradă
le cer bani
le cer ceasuri
le cer tinerețea
le-ar bea-o cu cafea dimineața
ar dori
să nu fi spart
oglinda
să nu fi distilat lumina de întuneric,
lumină din lumină,
întuneric de întuneric.