După o pauză aproape colosală de câteva săptămâni,revin. Cu o notă de călătorie, din mărețul București. După ce m-am lăudat la jumătate din facultate și la mai toți prietenii, m-am dus să văd concertul Therion de la Arenele Romane. Companie, Leona, iar în București m-am întâlnit și cu Vali, venită de la Timișoara.

Drumul a fost foarte obositor, ”n-am avut șansă” de a merge cu trenul datorită secretarelor istericate aflate la menopauză care nu au vrut să ne dea cupoanele de tren. Le urez pe această cale, dat fiind că oricum tichetele pe 2010 vor veni spre finalul anului, să se șteargă cu ele undeva. Ajungem dimineața la cinci în Gara de Nord, iar până să se mai crape de ziuă, am dormit în MacDonalds. Am nimerit un anticariat chiar foarte rezonabil la preț, unde am găsit o enciclopedie rock, pe care intenționez să o cumpăr săptămâna viitoare, când merg again la București.

Concertul. De pe la șapte seara, vedem în Arenele Romane că se adună oameni. Nu am găsit genul pseudorockerilor pe care îi găsești în schimb la marile concerte gen ACDC din piața Unirii etc. Oameni dedicați acestui gen, care au știut la ce concert vin, ce vor asculta. Prima formație a fost, sincer, după opinia mea, una ce se presta la nivelul G.M.Zamfirescu, nimic mai mult. Un solist ce îmi aducea a poponar truckdriver, cu o clapă care nu se auzea deloc, și un miros de bas. Cei de la Leprous au dovedit că știu ce fac, deși atmosfera de nu-metal nu se presta foarte bine pentru un public ahtiat după rockul simfonic. Băieții au fost buni, showmani, cu o combinație destul de drăguță între Billy Talent și Korn.
Therion? Cel mai frumos concert din viața mea.Deasupra Maidenului, deasupra My Dying Bride, chiar și deasupra Nightwish. Auzit-am și Lemuria, și To Mega Therion, Blood of Kingu, dar și mai recentele Sitra Ahra, Hellequin sau Unguentum Sabati (de pe albumul pe care l-au promovat).
Un șou ce merită mult mai mult decât 10 partyuri plictisitoare. Dacă mai aveți ocazia, mergeți! Voi fi și eu acolo:))!