Astăzi s-a spart un vis asemeni
unei galante bule de săpun ce incearcă evaziv
să cuprindă cerul.
Găini turtite, pui ieşiţi din găoace
talcioc,
vechituri,
ţigănie şi ţigări- dulce imagine a degradantului.

Încerc din răsputeri să
cuprind cerul cu el,
să refac găinile, să pun puii înapoi
în preafrumosul ou pascal.
Talciocul devine supermarket-
vechiturile-inedit,
ţigănia, elită a societăţii.

Îmi apare-un pui de căprioară,
sau libelulă ce trăieşte doar o zi?
Şopteşte, stins tristul Adevăr:
mă încununează, ascult
tac, recunosc, ascult.
Aflu, însă doar pentru o secundă:
Bula de săpun s-a topit.

Refac aripa insectei,
ochiul blajinului mamifer;
Însetat, ajung la robinet,
Îl pornesc, ciudat mă întreb:
De ce curge doar apă?

Un avânt frumos, de Paşti ne-a cuprins anul acesta. Parcă nu mai e mania Crăciunului în privinţa shopping-ului. Cel mult ouă, miei, un vin, o pască, nu chiar atâtea măgării gen Crăciuniţe sau promoţii de Crăciun. Nu observaţi că Vestul chiar nu acordă atenţie acestei principale sărbători din anul creştin? Se ridică astfel un important semn de întrebare.
Cristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând, sfidând logica şi coerenţa Universului. A adus fericire, viaţă, ne-a redat omenescul şi viaţa de Apoi. Sincer, e mult mai remarcabil decât Gigi Becali, eliberat pt. 3 zile din penitenciar...Totuşi, pentru presă se pare că nu. Nu intru în amănunte pentru că n-are rost, nu merită.
Am venit ieri din Cluj şi pentru prima oară într-o lună, nu am făcut nimic azi. Mă simt împlinit, relaxat. M-am distrat de minune la Cluj, cu Bolduţ, aruncătorul de mături în uşă, Jucan Rareş, pruncu minune, Tamas şi secuii, dar şi mulţi alţii. Am aflat că sunt oameni foarte, foarte de treabă în Bucureşti şi m-am minunat de persoanele care nu ştiu să composteze un bilet de autobus. Organizarea a fost super, jos pălăria clujenilor! Ne-au plimbat mult, dar am şi văzut saline mari şi Cheile Turzii.
Astfel, a fost o săptămână mare, cu multe realizări. Paştele va veni pentru fiecare din noi cu lumina învierii, care se va propăşi şi va aprinde scara spre cer. Hristos a Înviat!

Nebunia vanităţii
Pădurea şi copacii
Omul cel distrus de a sa moarte,
Îşi strigă gândul flăcărilor stinse,
Din tainică genune-a vieţii,
Ar dori să caute arse vise.

Lumea e făcută dintr-o toartă,
Cea a scheleţilor învinşi de soartă,
A celor care prin viaţă urcă neştiind de
Omul cel distrus de a sa moarte.

Înţeleptul tace. Râde, când
Un Hitler doreşte să câştige lumi întinse,
Nu ştie că de fapt nebunul
Îşi strigă gândul flăcărilor stinse.

Înţeleptul cu ochelari sparţi şi stinşi,
Cu umeri de mătreaţă ninşi,
Doar el reuşeşte să afle enigma tinereţii,
Din tainică genune-a vieţii.

Pe când Hitler sau omenirea,
Nu ar face nicidecum deosebirea:
Viaţa-i moarte, toate-s stinse,
Ar dori să caute arse vise.

Ar dori să caute arse vise,
Viaţa-i moarte, toate-s stinse,
Nu ar face nicidecum deosebirea,
E Hitler şi omenirea?