pe plaja murdară
stai și judeci încă o dată. secvența e bună:
soarele mării răsare din nou. portul din genova stă calm
tu ești doar ochiul și urechea ce te învață maeștrii zen
un punct pe plajă ce înoată leneș în apa călduță de septembrie.

istoria ta: mici angoase de middle-class potolite cu berile de vineri și sâmbătă seara
crochiuri reușite, dar expoziții ratate
oftezi, stai și judeci încă o dată: secvența tot e bună.

nu vezi, dar marea are în spate și alte cadre
tu poți fi copil pierdut, fugit de războaie eșuat cu capul în jos pe plajă
botezăm drama noastră colectivă cu numele Alan Kurdi

tu poți fi acel frumos om cu perfecții dinți sidefii
cu inima ascunsă între malta și siracusa
flori nu te așteaptă când debarci în noua lume,
măcar gloanțele nu te mai ating.

poți fi fata de la noi din est, legată sub autostradă,
trup vândut pe saltelele de sub arcadele pictate de ucenicii lui michelangelo

foarte ușor, uiți că marea nu aduce doar întâlniri de zei
mediterana n-o naște doar pe venus
mediterana naște și ură și frică

dar pe plaja murdară,
mai stai și judeci încă o dată
oftezi: secvența răsăritului e aproape perfectă.

fantoma încă îmi bântuie prin europa
am lăsat orașe în spate cu zâmbetul pe buze și sufletul vraiște
am zis ”I would prefer not to” către cluj
orice ar fi însemnat și  cluj
către parisul cu bombe și ghiozdane verificate la intrare
către dresda cu ochii de sticlă de la șase dimineața,
către berlinul prea întins pentru abonamentul meu de metro
chiar și către wroclaw, ce mi-a pierdut și mi-a aflat mințile sub o șină de tramvai.

mă pierd în est și bine fac o vreme
n-am mai zis, abia acum îmi amintesc că n-am zis
despre donerul din alexanderplatz unde am stat tăcuți în fața halbelor de bere
berlinul  a ascuns tăcere.
franța a ascuns tăcere

paris, răsărit de noiembrie:
n-am zis, n-am zis
nu era nimic de zis la picioarele ruginite ale turnului eiffel

n-am zis
n-am zis că aș fi cântat pe discul cu cohen
doar ca să te amuzi cum mă hlizesc și eu la karaoke


n-am zis
n-am zis acele replici ce le repetam cu dexteritatea unui actor
pe autocar, cu plasele bine legate de părinți
pe bicicletă seara când veneam de la lucru
-portocaliul se întindea de-a lungul senei și mirosea a fân-
n-am mai apucat să zic poveștile spuse autostopiștilor
-albastrul cerului îmi bătea drept în cap-
n-am mai zis despre cum treceam granițele
-gălbuia pălincă ascunsă bine în plasa de rafie-.

pe hartă, acest loc poartă numele de graz-
lasă deoparte această redută a luptei ce unii o mai numesc dragoste
tromboane amăgitoare
călătorilor de aici le rămân doar albele tunici
fantome ce bântuie neostoit prin europa.

amiaza, înainte de procesiune:
a se lua cu multa apă, cel putin doi litri,
s-a spus, de la școală,
aveți grija:
aceste pastile dau  greața grea a stomacului
ele aduc transpirația celor care sunt in sevraj
ne-am temut pentru orice posibile crime
e mai greu de uitat, dar e la fel de ușor de inceput

așa e corpul, hăbăuc ca un șarpe ce iese pentru prima dată la soare,
izbucnește si tresare între smochini
am uitat de cearta cu spinoza:
fraților, să nu uitați de corp.