peste Europa bântuia o altă fantomă, mara, de această dată mult mai personală-
te-am regăsit descompusă, cu ochii tăi albaștri,nu știam cum să reacționez
degetele cărnoase (ale mamei tale ) nu s-au mai putut distinge de pietrele de pavaj,
reconstruiau un drum către stația de metrou de la Neue Kantstrasse.
în în momentul în care ți-am văzut cadavrul n-am mai putut să cred în străzile ce pot să reînvie oameni sau momente
probabil că nu oricine e Lazăr-
din acel moment - iubirea e religie pierdută înșirată pe balustradele de la Bataclan.

istoria generației tale  s-a pierdut definitiv
în mâinile ce niciodată nu s-au mai strâns în fața turnului eiffel
în buzele ce nu se vor mai atinge în berăria din alexanderplatz, unde câțiva mușterii dorm în fața halbei de bere
în restaurante mexicane, unde oamenii nu se vor mai certa despre erdogan, ascunzând tensiuni de sute de zile
în modulațiile vocilor, care nu mai așteptau decât următoarea replică de parat
în drumurile făcute doar pentru a resuscita naive amintiri despre seri petrecute în jurul luminilor clar-obscure.

părinții ți-au cântat prohodul:  peste Europa bântuia o altă fantomă

oriunde m-aș fi ascuns, simțeam sunetele aprige pe care nu prietenii mei musulmani le ascundeau în suflet
nu în numele nostru explodau bombele.
veniți din Transilvanii pierdute și de pe străzile Marakkeshului, din sate de unde se vorbea tamil sau din Bordeaux, știam un lucru:
în numele celui adevărat, împărțeam puțina mâncare și băutură, gătită cu multe condimente ciudate.
în numele celui adevărat, scriam și discutam seri întregi despre Youssef, Abraham, Aizig și Sfântul Nicolae.
în numele celui adevărat, postul era la fel de bun ca ramadanul, la fel ca și bairamul de după.