Herta Muller. Dovada clara a prostiei romanilor care isi arunca valorile pe usa din dos.

/
1 Comments
Frumoasă ţara, dar mai ales aleşii săi. Nu este vorba în rândurile de mai jos de vreun eveniment politic tâmpit care deja nu mă mai miră, ci o dovadă clară a faptului că pentru a te afirma şi a exista ca artist sau ca om de ştiinţă eşti nevoit să pleci de aici. Exemplul pe care îl voi prezenta mai jos este unul concludent şi decisiv.
Au fost nominalizaţi rând pe rând titularii de anul acesta ai Premiului Nobel. Fizică, Pace, iar la Literatură apare un nume al unei nemţoaice. Până aici, nimic nou. Herta Muller, pe numele ei, a fost prea puţin cunoscută publicului mondial, până la începutul anilor 2000. Am tinde să credem că ea este o ilustră reprezentantă a Berlinului. Într-adevăr, ea a candidat dacă putem spune aşa în numele germanilor. Însă, ea s-a născut în România. Cazul nu este unic, dar din păcate, noi continuăm să ne lăudăm steril doar cu Eminescu. Probabil că în continuare ne vom lăuda doar cu el, în speranţa că va mai produce vreo poezie după care să salivăm şi să irosim mii de litri de cerneală.
Aş şi paria (dacă se încumetă cineva?) că ea va fi uitată în scurtă vreme de către poporul român. Adică de stat, care nu o va include probabil în niciun manual; în schimb, germanii şi-o vor revendica. Totuşi, vor apărea pretenţiile, întocmai ca şi în cazul lui Cioran: după ce le dăm un cald picior în fund, îi mai revendicăm, "că sunt de-ai noştri, români". Comportamentul de acest tip îl găsim foarte des,şi în alt context, nu doar aici. Jigniţii precum Mircea Eliade, Eugen Ionesco, Constantin Brâncuşi îşi merită destinul de a fi străini.
Chiar şi esenţa de a fi român parcă este una a elitelor care îşi fac treaba. Lucrul acesta îl observă pentru prima dată Dimitrie Cantemir, cel care susţine că moldovenii "cred că învăţaţii nu pot fi cu mintea întreagă în aşa măsură, încât atunci când vor să laude ştiinţa cuiva, spun că a ajuns nebun de prea multă învăţătură."Tipic. Herta Muller sunt convins că a observat această trăsătură, şi alături de opresiuni şi restrişti din partea Securităţii strălucitoare, ai căror "capi directivi" sunt astăzi mari cărturari.
Îmi amintesc de vorba lui Constantin Noica, cel care spunea că atunci când vom aloca buget pentru 22 de gânditori, la fel cum alocăm pentru alţi mii de fotbalişti care după 5-10 ani de joc ajung doar comentatori sportivi. Doar atunci vom putea...să avem un adevărat laureat al premiului Nobel.


You may also like

Un comentariu:

Cristian spunea...

Da, un mare pacat al poporului asta e ca nu stie sa isi pretuiasca valorile si acest lucru nu se va schimba prea curand.
20 ani a zis Brucan si ne-a etichetat stupid people.
A gresit amarnic.
Vina pentru asta e lipsa de cultura a maselor ! De aici porneste totul.
50 de ani de comunism + 20 de post comunism (capitalism crud) au indobitocit un popor intreg pe 100 de ani cel putin.

Un produs Blogger.